A I U N M E S A J

martie

2012-03-01T11:32:00.001+02:00

Martie,

ca o hartie

plina, inca, de zapada,

peste case sta sa cada.

Martie,

o scrisoare cam natanga,

scrisa doar cu mana stanga,

de la inima, se stie.

Martie.

Florile si Babele,

numarand silabele

dintr-o clipa de femeie.

Martie,

luna imbracata-n muza

folosita ca o scuza.

Alb si rosu, pe hartie.

"copilul care alearga catre mare"

2012-02-29T13:48:00.000+02:00

Soarele asta indoielnic imi provoaca dor de Vama – aia salbatica,intinsa dupa ultimele corturi. Mostenite din uterul mamei, cred eu, cele mailibere clipe ale omului sunt cand inoata, iar apa marii este cea mai “de-a mea”unda pentru a visa.

Sparg si imprastii valuri sau plutesc lenes, cand marea se maisi odihneste. Fiecare bolboroseala din joaca cu aerul – up and down, like ayo-yo - arunca furiile si toatecelelalte rele si aduna pofta de trai simplu, frumos si sarat.

Golit deganduri, griji, zbateri si forte, capul conduce corpul mai firesc decatoricand, intr-o relatie fizica de subordonare perfecta, in care inima se ocupadoar cu pompatul, fara alte comentarii. Odata pornite toate aceste mecanismerudimentare, imi simt sufletul eliberat de tot balastul adunat profilactic depe la altii. Neted, lin, fara confuzii si tot felul de trairi paralele. Si frumos.Singurul lucru mai putin limpede este urma de invidie pentru delfini.

click'n'listen Lost Song - The Cat Empire

Grasanul, Clestele si Elasticul.

2012-02-26T15:11:00.004+02:00

Sunt prietenii imaginari ai Printesei. Zmeul are accesconditionat de diverse si limitat brusc. Dar ii stie, ceea ce-i transforma inniste necunoscuti de-ai nostri. Din diverse discutii de joc sau serioase, aflamsi noi cum sta treaba. Chiar daca iubeste pisicile, Grasanul e cam rau. Desi Mateisustine ca n-ar fi, din moment ce mananca tot (ca orice mic mofturos, compara).Dar Printesa da vina pe Grasan de fiecare data cand e de pozna. Altfel, pare cadoarme mult, ascuns. Zmeul deduce simplu: normal ca doarme, ca orice motan dupace mananca. Ne gandim ca poate e vorba de un altfel de Tigru cel portocaliu,pufos si foarte des pernos. Dar nu, Grasanul e pur si simplu un Grasan si-atat.

Clestele iubeste fetele. Pare ca e doctor sau se pregatestesa devina. O ajuta des pe Printesa sa prefaca jucariile ascunse in preferatelesale, doar pentru ca a trecut mult timp peste piteala lor. E bun si somnoros,deci e prieten cu Grasanul, desi auzim des cum il cearta ca impinge, e bataussi pune piedica (sau cum se explica tot felul de rasturnari din casa si viata).

Elasticul iubestebaietii. Cred ca e un prieten-fetitza si este extrem de secret. Zmeul nu-i stiedecat numele, iar Printesa surade cu inteles cand e-ntrebata ce mai face. Si-apoicanta sau face o pirueta. Deci trebuiesa fie ceva muzical la mijloc.

Altfel, intors din exploatari polare cu iglu topit si derdelus, Zmeul udmiorlaie cu vocea subtire, redimensionata pentru pui: mamiii, m-am udat pana lapiele! Eu, militareste, pastorind independenta: dezbraca-te, apoi te schimbi cuceva uscat. Ileana completeaza logic: dezbraca-te si de piele! Apoi rade, cutriumf regesc si ochi cat migdalele.

poveste din mersul de seara

2012-02-24T12:09:00.001+02:00

Intr-o data (asa incepe ea orice depanare de visesau intamplari), a fost o floare mov facuta din pene. Avea si frunza cugargaritza. (nerabdator, Zmeul intrerupe: gargaritele sunt mai mici decatalbinele, nu? Dar ce cauta pe flori, ca ele nu fac miere?).

Povestitoarea continua, nealterata, saimpleteasca: si pe-atunci s-a auzit in padure un strigat mare-mare. Era un voinic,care a speriat floarea si s-a mai auzit si un plas de bebelus, care isi pierdusemama. Voinicul voia sa ajute floarea sa o gaseasca pe mami lu’ bebelush.(logica fireasca a Zmeului explodeaza cu suvoi: pai cum, mai Ileana, ca nu vezitu ca nu are sens ce spui? Floare sta in pamant, nu in padure si apoi, daca s-asperiat de voinic, cum sa o ajute sa caute?? Instantaneu, gura-cireasa plina deconfuzii se rotunjeste si mai mult, intr-o porunca ferma: Trebuie sa schimbi povestea!)

Printesa stie sa se tina tare, desi il asculta calculat,cu zambet superior: Mai, Matei, e povestea mea, ce te bagi?! Nu intelegi cafloarea e magica? Uite, o tin in mana in timp ce ea e in povestea cu padurea,veeezi?! E magica. Asa cum e si globul meu de cristal in care vad ce face tatila serviciu. Apoi matura brusc urmele indignarii de sub gene si continua duios:si pe-atunci a aparut un lup care e vrut sa manance floarea, dar … tatiii,lupul e mai mare decat un voinic?! Raspunsul de la volan nu apuca sa ajungaspre urechile din spate, fiindca Zmeul deja nu se mai suporta: aici chiar nu aidreptate, chiar daca esti si tu magica! Lupul nu mananca flori! Este c a r n i vo r! (sunet cu sunet, insira sentinta lui de lup). Mai bine ne spui, tati, dacaun ciclop este mai mare decat un urias sau un lup si daca pot manca un elefant!

Detronata, printesa respira cu zambet si cautasalvarea tot in fata, dar spre scaunul din dreapta: mamii, nu-i asa ca efrumoasa povestea mea? Dar sa stii ca nu e gata. Iti spun maine mai departe,acum sunt obosita, mi-a venit somnul. (adaptare fireasca a replicii de parinteepuizat in noapte si silit, dintre perne inca vioaie, sa spuna povesti farasfarsit).

povestea ochilor de printesa

2012-02-22T20:04:00.000+02:00

Toata savoarea unei printese se invarte, cosmic, in jurulochilor. Din ei si prin ei se intampla totul. Inclusiv asteptarea, mai pasnicasau mai razboinica, a supusilor si a altor aspiranti la tron. Cred ca si timpul tot in ochiiprintesei se uita. Un semn al lor, sau al sprancenelor suspendate, poateimplini vise sau darama citadele.

Concret, discutii:

Zmeul (curios si simplu, cu ochii lipiti pe usa): Ileana, nevin musafiri azi?

Printesa (rasfirand genele suav, dar precis): asteapta sa mauit in globul meu magic si cred ca am sa iti spun.

Zmeul (dulce-dulce): Surioara mea cea mai scumpa (periatulinfantil nu prevede calcule simple cu 1 numitor comun), nu-i asa ca diseara,cand venim de la gradi cu mami, tie o sa iti fie somn si o sa conduc eu?! (inbrate, pe straduta, nu e de alertat Politia)

Printesa (diafan, dar taios): Matei, eu am dormit la gardi, nu adorm inmasina la-la-la. Mie imi vine somnul mai tarziu.

Zmeul (mai pe interes decat oricand): Ileana, dam si noi unbey? Ti-l dau pe Capri, favoritul tau, vreeei?! (in fapt, ii pregateste demoniccel mai slab si indoielnic varf)

Printesa (ridicand cu lene ochii dintre papusi si caluti):haide mai, Matei, nu vezi cat sunt de ocupata acum? Mai bine ma ajuti sa imicaut vasele, ca vreau sa ii facem o paine lui tati. Cu tine. (si, intorcand spremine aceiasi ochi, umpluti insa brusc cu tot interesul din vocea Zmeului): mami,imi faci o rochita din prosop, sa fiu si eu frumoasaaa?! (vocea se muleaza siea, irezistibil, pe sub gene, anuland orice urma din viclenia cu care, tot ea,de sub aceiasi ochi, l-a intrebat mai demult pe tati-print: nu-i asa ca suntmai frumoasa decat mami?!)

Eu (tiranic, pentru ca trebuie): va rog frumos sa mancatitot ce v-am pus in farfurie, nu ne batem joc de masa, daaa?!

Printesa (guresa toata, mimand suficientza): mami, sa stii caeu am mancat toooot la gradi, am lasat doar o picatura mica de ciorba, atat catun soricel. Dar sa stii ca Matei… (si incepe sa depene istorii, cu aplombvinovat de pui paracios. Deh, nicio printesa nu-i perfecta!)

Zmeul tace cu ifossi asteapta rabdator sa isi primeasca – ea – morala materna.

Intre toate aceste hai-ku-uri, el continua sa se lupte(resemnat, dar darz) iar eu visez – c-o mica parte din aceiasi ochi – lapovestea fermecata cu care trebuie, la drum de seara, sa adorm putin toti ochii.In final, ai mei adorm primii, cu o alta poveste, stiuta doar de ei. O alta picatura mica-mica,atat cat pentru stralucire...

povesti din mers

2012-02-21T21:02:00.001+02:00

adevar sau provocare? un joc de tabara pe care mi-l amintesc din povestirile fericitilor colegi pe care-i lasau parintii. acum, parinti pe drumurile spre gardi, ne umplem de ras, incercand sa mimam nepasarea locurilor din fatza. in spate, zmeul si printesa se joaca aprig.

el, smecher si tiran, lanseaza provocari imposibil de urmat: iesi afara sa alergi pe langa masina, imi dai mie tot dulcele de la desert, o arunci pe Georgiana (papupsa) pe geam etc. printesa clipeste dinamic si rasfrange usurel refuzuri: asta n-a fost atat de tare, zi si tu ceva mai tareee (in sensul de cool, desigur, dar ink nu au prins echivalentul din germana).

milostiva din fire si, la fel de firesc, curioasa, domnisoara trambitzeaza adevar. numai ca verbul este un aspect gramatical prea complicat, ink, pentru suvoaiele ei de idei pufoase ce ne inunda, cu susur, habitaclul. drept pentru care, frazatul e-adevarat caaa... devine, natural, sistemic: e adevarat nasul? dar gura e adevarata? si se pune pe scanat verbal tot restul inconjurator: masina, pe mami si tati, lopata si camioanele pe care le depasim.

filosoful ofteaza patetic, incercand park sa ii repare frazele cu tarnacopul si esueaza, obosit dar impaciuitor: nu asa se intreaba, mai Ileana. hai mai bine sa ne jucam de-a Rasul, vreeei?!

si-uite asa, hohotele locurilor din fatza devin legale, insa in mod falimentar: este un joc la care trebuie sa NU razi, chiar dak se peroreaza cuvinte gen bambustina impodobina, cotofababana brolindusa si, apoteotic, capra mov in varf de plop.

si-apoi... cum, a trecut deja sfertul de ora, sau iar am provocat o viteza ilegala?!

calatorie

2012-02-15T22:35:00.003+02:00

am zburat impreuna

pe Luna,

sa cautam

o lume mai buna

amandoi speram,

ne rugam,

sa fie loc

si pentru noroc

ne-am amagit

c-am gasit

Raiul,

biet taram pustiit

dar ne-am intors

pe jos

cu aripi frante

si plete carunte

ante-Primavara (comment pt un Motan dintr-un Borcan)

2012-02-13T13:05:00.002+02:00

alerg prin planse si desene,
cu muguri mici ascunsi la piept.
adun troiene moi sub gene,
nici eu nu stiu ce mai astept.

vreau sa adun culori de mai,
sa scutur albul de pe case.
pe drum se-ntrec aiurea cai
si-adun doar vorbele ramase.

vreau flori in ochi si, peste frunte,
cununi de raze si fiori.
tu imi trimiti vederi de munte
si-n suflet gheata, fara flori.

Viaţă de gară

2012-02-12T19:06:00.001+02:00

Ades plictisiţi sau isteric nebuni,

definesc noţiunea de gară:

şi oameni şi clovni mă-nconjoară.

Atât sunt de mulţi, atât de străini.

Inima fuge, gându-i pierdut

atât de departe, pe şine, departe.

Ma zbat să nu uit că-ntre viaţă şi moarte

sunt numai un bob de fiinţă şi lut.

Simt cum m-apasă timpul rămas,

atât de aproape, aproape de mine.

M-aşteaptă, jucând tabinet peste şine.

Iar sfertul de veac bate sfertul de ceas.

Oricum, Pământul rămâne rotund,

răscruce-nvârtită-ntr-o doară.

Ca o batistă pierdută în gară,

mă amestec şi eu... părăsită de gand.

Citar

2012-02-09T12:30:00.000+02:00

"Cunoşti o femeie, o vezi, o auzi, constatând o serie de calităţi şi defecte, distrat şi în treacăt, sau atent şi cu dinadins, te deprinzi să rămâi "tu" în prezenţa ei, adică spectator mai mult sau mai puţin atras de spectacolul feminităţii ei, o critici mintal, o apreciezi uneori şi o accepţi treptat, aflând cum e frumoasă, cum e deşteaptă sau cum e mediocră, având surprize agreabile şi dezamăgiri supărătoare, până când într-o zi, simţi că mai presus de aprecierea ta, femeia aceea a devenit un fel de secret intim, pe care-l ştii numai tu.

Bătaia de inimă pe care ţi-o dă acest secret te face să respiri adânc propriul tău suflet în care au apărut arome mai misterioase decât cele aduse de sevele pământului. Întinzi braţele spre primăvara lor. Iubeşti. Şi femeia de mult cunoscută îţi pare nouă, din clipa în care ai întâlnit-o."

...autorul?! fara Google, din pagini rasfoibile cu mana, rog...

click'n'listen... Steal His Heart (Emily and The Woods)

Timpului

2012-02-07T20:28:00.003+02:00

Ti-am cerut muguri, in zori,

sa iau primavara din ei,

s-o plimb, usor, pe alei,

sa-i astept intaile flori...

Ti-am cerut raze de soare,

in primele clipe de pranz,

sa le-nham la ultimul manz

uitat nechezand langa mare...

Ti-am cerut singurii struguri

ce n-au iesit la furat,

sa-i plang, ruginiu, pe-nserat,

parasita de soare si muguri...

Tu nu mi-ai cerut niciun pret,

mi-ai dat, generos, tot ce-am vrut

si-atunci cand n-ai mai putut,

m-ai lasat, in noapte, sa-nghet...

dor de maci... si nu numai...

2012-02-03T18:07:00.000+02:00

In timp ce tu imi scriai scrisoarea zilnica de dragoste, soarele bland de afara maurcase lenes in masina si ma impinsese spre campul nostru de maci. Rumen ca infiecare primavara, azi ma astepta altfel. Langa zbaterea vioaie a vantului de dimineata,ca niste straji amortite de fosnetul pamantului, florile pareau complicii unuisecret proaspat, iar teama ca-l pot descoperi parea k le innoieste roseata. Am parcat usor, sa nu le ranesc tare.

Calcam alene pe potecile mici si razlete pe care, de atatia ani, lebatatoriseram impreuna fara sa intalnim pe nimeni, cu bucurie deproprietari-unici. Florile se plecau in fata pasilor, parca de frik sa nu facazgomot si astfel sa ma prind de taina lor. Mirarea castiga puncte in fatzaasteniei, ca intr-un meci de ping-pong fara fileu.

Stiam k luasem degeabavolumul de poeme si pledul si lasasem undeva in urma dorinta de a sti ce imiscrii. Dak nu as fi simtit cum dogoarea macilor se urca incet, rosu si stranspe gatul meu, nu cred k mi-as fi dat seama k demult alerg. Nici nu stiam macarspre ce sau pentru ce... Teama imi administra adrenalina.

Marele Stejar parea mai departe ca niciodata si mai inalt decat poate permitecerul. Il stiam acolo de cand eram mici, dar niciodata nu ma coplesise atata.Desi memoria atator primaveri imi spunea k ma apropii, a aparut in fata mea brusc.Invalmaseala sangelui din tample ma arunca vlaguita la umbra lui, fara sa maipot scoate nicun gand.

Atunci am simtit. Epuizarea fizica iti ascute simturilede vanator la fel de aiurea cum o face alcoolul. Ma simteam furata fara sa potsa ma numar. Shopotul pamantului. Mult-prea-roseata florilor. Murmurulpotecilor. Pasii. Vantul. Stiam doar k nu sunt singura in primavara macilor cefusese descoperita si cotropita. Gandul se ascutea in tampla. Pulsul fugarcobora pe aceeasi scara pe care urca, fierband, furia regasirii furate.

Dar...cine?Prima intrebare din dimineata aceea, mai dureroasa decat indoiala. Primul pumnstrans. Prima lacrima in ochiul ce nu-ti va mai citi scrisoarea. Primul regretspre cartea uitata in masina. Prima privire insurubata circumspect in jurulcampului de maci. Si-atunci... pentru prima oara... am... vazut.

Obraz in obraz cu macii, in culcusul bland de la poaleleMarelui Stejar, dormeau cu vise moi despre noua lor descoperire de poveste... copiii nostri.

... click'n'listen... Alternosfera - Flori de Mai...

Omul si Frica de Om

2012-02-01T21:06:00.002+02:00

Omul privea-n oglinda. Speriat,

vazu fotografia Eu-lui dublat:

Of, ce ma tem ca-n luciul de hotar

Sufletu-mi pierd... e, evident, impar.

Si-l cunostea demult: candid, subtil,

prieten devotat, dusman inutil...

Acum... il speria, la propriu, gandul

sa-i sape-n dublu exemplar mormantul.

Membrele-si numara cu groaza: pare.

Urechi si buze - doua fiecare.

Doi ochi, doua sprancene, doua tample,

purtand dubletul calculelor simple.

Deasupra, capul sau... o cavitate
unica-n felul ei, ca entitate,
trona dublata de contactul straniu
dintre neuro- si viscerocraniu.

Isi inventarie sumar faptura,

vazu ca nasu-i solidar cu gura

si se temu din ce in ce mai tare:

Imi pleaca Sufletul... de-nsingurare.

Of... iar raman de doua ori dator...

Stins, Inima-si chema in ajutor

si i-o jertfi, stiind ca i-au ramas

doar doua scanduri duble... de popas...

What have they done to my song

2012-01-30T17:43:00.000+02:00

Look what they've done to my song, Ma

Look what they've done to my song
Well it's the only thing I could do half right
And it's turning out all wrong, Ma
Look what they've done to my song

Look what they've done to my brain, Ma
Look what they've done to my brain
Well they picked it like a chicken bone
And I think I'm half insane, Ma
Look what they've done to my song

I wish I could find a good book to live in
Wish I could find a good book
Well, if I could find a real good book
I'd never have to come out and look at
What they've done to my song

Look what they've done to my song

But maybe it'll all be all right, Ma
Maybe it'll all be OK
Well, if the people are buying tears
I'll be rich some day, Ma
Look what they've done to my song

Ils ont change ma chanson, Ma
Ils ont change ma chanson
C'est la seule chose que je peux faire
Et ce n'est pas bon, Ma
Ils ont change ma chanson

Look what they've done to my song, Ma
Look what they've done to my song
Well they tied it up in a plastic bag
And turned it upside down
Look what they've done to my song

Ils ont change ma chanson, Ma

Look what they've done to my song, Ma
Look what they've done to my song
Well it's the only thing I could do all right
And they turned it upside down
Look what they've done to my song

click'n'listen..

nesemnificativ

2012-01-23T23:47:00.001+02:00

Iarna a adormit in fata ecranului, iar filmul care spuneapovestea anului trecut si-a derulat inutil toate dublele cu happy-end. Esenta din Neverending Story ne pastoreste urban,cu gand de primavara prematura (ea chiar are iz de romanta spaniola si gust de alunesalbatice).

Zilele se coc in soba, asteptand inutil cafeaua de dimineata, in timpce noptile iau forma de zbatere intre doua izvoare de munte… poate maine?! Spersa imi vina in ajutor iarna, inca rasfranta peste tarina, sa ma invite insfarsit sa o hibernez.

Am fugit dintre zapeziindividuale si astept aiurea sa se presare pe perna fiecare milimetrunecunoscut din sufletul acela topit, probabil, de timp (asa se intampla mereu cand lasi viitoareleploi sa pregateasca baldachinul...)

Nu e nevoie sa te torc si cu atat mai mult sa te dau laremaiat printre zile, dar te-as imprastia putin… mai mult decat iti iese treabaasta de unul singur. Oricat incerc sa gonesc anul din spate, nu m-am saturat delocde soare, pantaloni scurti si chestii vaporoase.

Si-n mijloc de iarna ciufuta, apar cuvinte pentru care n-amnici capritz, nici mofturi, nici toane. Of,ce bine ca pentru astea ne-am facut copii!

Aia e!

e intre ei!

2012-01-18T22:25:00.000+02:00

Dintretoate soaptele pe care ai fi vrut sa le asterni inainte si inapoi, mi-am ales saport una, cat o floare mica – martisor in miez de iarna. Tu ai adus-o tiptil,ai purtat-o cu oarecare grija in varfuldegetelor si m-ai lasat sa-i opresc fluturareainainte de a o atinge.

Te intrebi,probabil, cum le-am stiut, cum le-am aflat si de unde le-am cules, inainte de afi semanate, pe toate celelalte pe care deja le-am aruncat.

Of, cat de repedes-a plictisit… hehe, rade obrazul rasfrant pe sub gene. Mai bine hai sa aruncam la prima mana ce-i maiusor si confortabil, ca pe o mostra de parfum cotidian si-apoi sa ma lasi sa-mivanez, in liniste, celelalte salbaticiuni din gandul tau.

Si-n timp ce eu am atata treaba, poti continuasa mimezi niznaiul, ca toti parintii cand se joaca de-a copii.

Din cand in candimi poti zambi, atat cat incape intr-o stralucire, sau langa inceputul unuisarut pe care l-ai uitat, in treacat, pe buza cestii de cafea.

Si daca teintrebi ce dau la schimb, in niciun caz nu am sa-ti spun ce soapta mi-am ales.Fiindca asta i-ar distruge susurul, ar transforma-o-n vorba si prea repede amuita-o amandoi.

a meni si a deveni...

2011-12-26T21:39:00.001+02:00

"E foarte ciudat să te uiţi la un necunoscut ca la o carte deschisă în care ceteşti versuri tulburătoare, regăsind în ele ceva presimţit, poate ştiut, dar vag până atunci, totuşi era, nu numai în suflet, dar şi în afara lui, adus de necunoscut ca o pulbere de argint a unei zări din care vine un călăreţ rănit - dar călăreţul parcă venea din zarea ei, căci îi ştia pulberile de argint, le văzuse în ea, fără să vadă călăreţul. Inima ei bătea lângă el ca o copită credincioasă şi supusă. Parcă ea i-l adusese răsturnat...

Nu ştia cum îl cheamă, de unde vine. Nu-l întâlnise niciodată. Dar necunoscut, venea parcă din ea, ca un vers de care-ţi aduci aminte avându-l pe buze înainte de-a şti unde l-ai auzit."

... dau un premiu de suflet cui recunoaste autorul. dar fara Google, ca asa ar fi frumos si cusher!

Fiecare cu printul ei (sau Cum incepi sa cam uiti cum ai inceput)

2011-12-24T01:30:00.000+02:00

Nici nu stii de ce. Pentru ca varsta intrebarilor pare ca a trecut ca oboare, numai raspunsurile au ramas. Unele dintre ele. Nu prea multe, sa nu ne complicaminutil.

Dincolo de toate, semaretzeste asteptarea. Sentimentul acela sublim pe care nu ai cum sa il aidecat atunci cand se intampla, dar pe care iti permiti, cabotin, sa il astepti. Atunci cand varsta ta a depasit zbateriledin primele aripi, iar restul lumii te condamna sa incetezi a mai crede.

Totul pare conform in jurul tau si iti place sa te complaci,ca doar asta e. Nu ai cum sa vezi mai incolo.E prea complicat. E prea departe. E prea aiurea. In aproapele tau, e numai o gura pe care simti sa o saruti. Pentruca ti s-a dezvaluit greu, pentru ca e interzisa, frumoasa si plina, pentru.

Estiacolo, inaintea ei. Te apropii incet, ezitant, ca in adolescenta. Pentu ca este atat de aproape si, sfidand barieraprimilor pasi, nici nu se ascunde, nici nu se rasfrange imediat. Un altfel denici. Vanatoarea perfecta. Aceea pe care o cunosti atunci cand devii om si pe careo pierzi, incet, cand devii doi.

Intre toate aceste tangouri, el inca pare ca spune nu, desigura lui se rotunjeste, repetat si secret, a da.

...click'n'listen... The Blower's Daughter

o scorneala

2011-12-17T21:33:00.002+02:00

o fabula hazlie si nu neaparat, intr-un concurs de Creatie - ceea ce il face intersant pentru aceste vremuri mai mult feisbuchiste decat de suflet. funny:)

http://cornelilie.ro/articole/3-fabula-rasa/

FABULA RASA

Era miercuri spre joi,
Cand s-au intalnit:
Semnul ei rasucit,
Semnul lui alungit.
Ea, gargarita
Cu rochie pestrita
Si gene lungi
Sa nu le-ajungi.
El, gandac mic
Si cam peltic,
Cu dungi pe spate
Si gauri in coate.
Trei zile in doi,
Dupa miercuri si joi,
Alergau impreuna,
Veseli si tineri,
Maturand pe alei,
O lume mai buna,
Sau un altfel de vineri.
Mana ei cauta
Trei raspunsuri. Condusa,
Mana lui mangaia
Intrebarea nepusa.
Si asa s-au iubit,
Vreo saptamana
Nebuna-nebuna,
Fara teatru nasol
Si fara masina,
Fara shopping in mall,
Fara job plictisit,
Fara televizor.
Intr-o luni, au murit,
De fericire si de dor,
Sub un tractor.

2011-11-22T15:23:00.001+02:00

DE SUFLET... la multi ani, Tereza draga

poveste de printesa

2011-11-21T14:04:00.001+02:00

Printesele stiu cel mai bine cume cu povestile de dragoste. Desi ele nu fac mai nimic: sunt pur si simplufrumoase, clipesc firesc din gene si merg ca prin vata, cu gratie defelina domesticita natural si isi rotunjescsuav gura si obrajii pentru a emite cate o pretentie – de printesa, normal –usoara ca o mieunatura, dar ferma si, indiscutabil, executabila instantaneu.Pentru ca e inutil sa faci o printesa sa astepte. In toate povestile, printesadetine un ceas ascuns bine, dar care merge perfect : anunta, dupa caz, miezul noptii, somnul de o suta de ani saumomentul in care copilitza imposbil de frumoasa si mica se casatoreste brusc cuprintul ce o salveaza fara comentarii. (acuma, pe bune, ati auzit voi vreo povestein care printul sa intrebe, macar de conversatie, daca printesa stie sagateasca, iubeste copiii si promite sa faca cel putin doi, ar convietui ok cumama-soacra sau ii place sa stearga praful minim saptamanal?!?).

Povestile de dragoste incep de laprintese mici. Pe bebe-urs il iubesti matern, ca e mic, pufos si are mutritzaaia de cere sa-i intorci pufosenia chiar si in somn. Din joaca, ai inventatiubirea care face bine – pisicul stie cel mai bine cand si cum sa o ceara si,ocazional, noi toti suntem pacientii pe care ii salvezi cu stetoscopul sauscotand cu grija carligele de rufe de pe degetele-pacienti. Asta fiindca, inplutirea lor duioasa si suficienta, printesele stiu sa fie teribil de practicein situatii-limita. Dar si razvratite. De aici, porniri de amazoana in lupte mici si darze, dar cu victorii mari,purtate cu singurul concurent la tron cu care trebuie sa imparti teritoriul,caruia, de altfel, ii pazesti bland somnul – asa sunt printii astia, camputurosi – si ii executi ordinele pentru a primi, in final, rasfatzul comun. (Printeselesunt meschere, ai vazut tu asta inPisicile Atristocate). Si pentru ca,la palat, bunele maniere se invata primele, ne servesti explicatia firestilormixturi isterice de pozna cu plans cu povesti biblice: “eu nu stiam ca, atunci cand m-a facut Doamne Doamne mica-mica, imi vaface si parinti care se supara”.

Si, pentru ca orice printesa arecel putin un secret, al tau este o altfel de dragoste. Pentru un necunoscutde-al nostru, cu care, periodic, te casatoresti, in povestile pe care ni le maispui si noua. Este, clar, motivul pentru care cutia cu moatze e mereu preamica, rochitele si fustitele prea putine, pantalonii trimisi sa planga inadancul dulapului, iar culorile hainutelor insuficient de roz si visiniu. Expertulin ascuns dar si aflat lucruri sustine ca e vorba de un robot, dar, pana laurma, ce farmec ar avea printesele fara secretele lor de poveste?!

cateva dovezi

2010-08-02T17:24:00.001+03:00

ce n-a vazut Parisul....fugim la Moulin Rouge...

2010-07-20T00:26:00.003+03:00

...voiam sa fac o baie...

...soare la sosea...

...liberi in fata tribunalului...

...fantomele din Notre Dame...

poveste despre rac

2010-07-09T13:07:00.009+03:00

o cafea la nisip? mda... ochi mijiti dupa somnul din cort, cu amestec de mare si cer impartit generos la doi. o zburataceala de fetita in corp de copil cu suflet de femeie. blandete de mama cu razvratiri de pisica si visari utopice de expat poposit din greseala intr-o lume atat de aiurea, pe care incearca riguros s-o puna la punct doar knd chiar nu se mai poate altfel. o plutire senina, des transparenta, dar atat de uman proptita in asfaltul de zi cu zi, in care vointa ei planteaza, natural, flori, pe principiul "Nimic nu se construieşte pe piatră; totul se construieşte pe nisip, dar trebuie să construim ca şi când nisipul ar fi piatră"* . pentru ca, da, ea este desprinsa, cu sau fara stirea ei, din:

Nu eşti ceilalţi*

Scăpare n-ai în ce-au lăsat în scris
Acei pe care spaima ta-i imploră.
Nu eşti ceilalţi. Te vezi în astă oră
În centrul gol de labirint închis
De paşii tăi. Nici fi-vei izbăvit
De chinul lui Socrate, de Iisus
Ori de Siddhartha ce-a murit răpus
Într-o grădină, către asfinţit.
Tot pulbere e şi cuvîntul scris
De mâna ta, şi vorba îngânată
De gura ta. E crudă-a ta ursită.
Iar noaptea Domnului e nesfârşită.
Tu plămădit ai fost din timp. Eşti vis.
Eşti fiecare clipă-nsingurată.

si pentru ca "Nu ne pot răni decât oamenii la care ţinem"* si "din moment ce nu există lucruri simple în Univers, totul este complex"*, iar "oamenii pot fagadui, fiindca in fagaduinta exista ceva nemuritor"*, iubeste-ne in continuare, fiindca "nu poţi pierde decât ceea ce nu ai avut"*.

La multi buni, Ruxandra, alaturi de Vlad - pentru care acum 30 de ani ai fost sadita, fiindca "e greu să-i dăruieşti ceva unui bărbat căruia ai vrea să-i dai Universul"* - Petru si Olga, alaturi de care, mereu, "când adormi, uiţi de tine însuţi. Şi când te trezeşti, îţi aduci aminte"* si Tudor, caruia i-ai mancat mereu bomboanele doar pentru ca te-ai nascut inainte...

*Jorge Luis Borges

bucatarie noua ...de pitik

2010-07-06T16:19:00.009+03:00

la multi aaannnniiii, piticuleeee!!!!! gasca ta, kre te iubeste mult si STIE CE ITI E UTIL :)))) ti-a tras-o si de data asta!!!!!! te iubiiiim, s-o stapanesti sanatoasa! (subscriu: maria, alin, bogdan, viorik, motanu si bobo, ana si boros, auras si laura, franci si dan, aditza cu teutzu, nely, anda, zivarik, roxana, codrutza, stoian... sper k n-am uitat pe nimeni, ordinea n-are sens, toti te iubim si toti ne-am stricat de ras in timp ce tu te dadeai cu capul de pereti k nu ne strangem sa mergem la mare... doar stiam ce ti-am comis acasa!!!

prezentatorul si iedutzul cel mic

2010-06-14T13:41:00.003+03:00

in limbaj metaforos, iedutzul spune asa:

"sanatoasa mergi, mamuca,

prin padure si prin lunca.

mancare sa ne aduci,

iarba grasa si laptuci.

frunze bune sa culegi,

iarba cruda si ciuperci"

...povestea merge mai departe...episodul 3

2010-06-11T17:03:00.008+03:00

efervescenta k o vitamina C intr-un pahar cu apa mic, iti provoaca febre musculare instant, la muschi pe kre nici nu stiai k ii ai, dupa kre te linisteste brusc, ca punctul dupa semnul exclamarii, raspunzand moale la unica intrebare pe kre ai reusit, abil, sa o strecori in suvoi - "ma voi gandi mai tarziu la asta". titirez verbal, aproape imposibil de urmarit, este capabila sa completeze on-line diverse mizerii pentru banci in timp ce conduce si vorbeste pe mobil cu minim 3 prietene - chiar dak a luat daja amenda pentru chestia asta. dak te trezesti k iti insurubeaza cate o privire asortata cu o vorba joasa si egala, de zici k cine stie ce-o fi suparat-o, este clar k e foarte concentrata in cine stie ce traducere de termeni stupizi si n-are timp de pauza. anul trecut am intrerupt-o fiindk se facuse doispe si trebuia sa sufle in tort - ceea ce se va intampla din nou peste 4 zile - ia-ti de-acum un la multi ani multiplicat si de la noi, geamana ticnita si draga!

pentru cei kre ink nu s-au prins despre cine scriu, este vorba despre Ana (cum kre Ana? Ana lu' Boros). cum kre Boros? Adi Boros - A-dri-aa-n in diverse momente prevestitoare de furtuna. boem si calm - doar d-aia e prieten cu Petrik - cu apucaturi de urs urban cu kre razi englezeste, capabil sa adopte - fie si cu ziua - diverse patrupede mici aterizate in curtea de sub avioane, desi peroreaza convins k nu mai vrea sa vada alta coada in afara de cea oficiala (a lui Ozzie, o namila alba si blanda pe kre cred k si-a luat-o pentru a invatza sa fie tata).

pentru Auras, "baiatul de la etajul doi", mi-ar trebui vreo 5 post-uri - sa incapa - iar pentru Laura ink 4. el este suspect oricum si oricand, iar ea sigur a evitat sa ne vedem, spre a nu se da de gol pe sub pistrui. lui dak ii ceri, ca o-ntamplare, praf de luna, iti aduce instant ceva mult mai bun decat ce-ai cerut tu, iar ea este imaginea ne-omologata a magazinului Hai-Hui din Centrul Vechi. amandoi sunt absolut mortali cand le pui copiii in brate si ii urca instant in cap, cu diverse nazbatii si tone de skittles, cu kre obtin, bineinteles, orice.

de fiecare data knd ma gandesc spre ei, vad niste corturi pe o poiana la poale de munte, langa un rau rece, cautand umbra pentru doamna si peste pentru domni. si o mai vad pe Oana-Pitic, a carei asociere cu the highest family ma trimite intr-un ras dement oricat de obisnuita as fi cu aceasta imagine.

uite-i si pe Franci si Dan. dak te-ai intrebat vreodata cum poti combina avocatura cu stomatolgia sau berbeaca cu pestisorul si ti-a sunat imposibil, ei au rezolvat din mers ecuatia. cu atat mai mult cu cat povestea porneste dintr-un cort in Vama (sau new version Corbu) sau o iesita la bere in BarFly, ce se lasa cu rasarit de soare citadin. romantici pana in varful degetelor, sunt alta pereche de copii mari pusi pe sotii mici.

distrata din nascare, Franci era cat pe ce sa va dea de gol pe toti, incurcand ferestrele de mess - a lu' Motanes cu a mea, de m-am trezit intr-o zi k, din ce vorbeam noi despre ultimele traznai ale copiilor, ma intreaba dak excursia e la Praga?!? care excursie? care Praga? noroc k a dres repede busuiocul, numai ea stie cum, inventand un plan de-al lui Dan - cu care dak te pui la bere nici tu nu stii unde ajungi sau mai exact cum ajungi pe jos - de ras sau de extra-consum.

hehhehe...and the show will go on... ruxi + vlad + petru +olga , adita + teutzu, mica sirena, nely + MG, stelu... stiu, am multi prieteni si buni. va iubesc!

povestea merge mai departe...

2010-06-08T12:46:00.007+03:00

gonim spre autostrada. rapitorul meu driver imi interzice sa raspund la telefoane.

suna Motanu' in disperare, eu, senina, insistam k ma asteapta prin statia de la primarie, doar venea sa isaurim cot la cot...si knd colo, ea a fost capul rautatilor.. aveam sa aflu asta mai tarziu. deh, o felina cumplit de sincera pentru aceasta specie si lume, ce isi reneaga virulent originile declarand razboi etern pisicilor - de aici si necesitatea de a o numi motan - ale carei sensibilitati adanci si le ascunde abil in pernutzele roz din spatele ghearelor - tactil prezente si knd sunt ascunse in teaca.

pe numele legal Simona, e fan de tot ce canta bine si isi consuma timpul si nervii sa fak bani pentru a colinda lumea din concert in concert, de unde se intoarce cu vise-n sufletul ei imposibil de mare si revolte umane de expat asupra tzarinii autohtone. am declarat multiplu k dak as pleca oriunde pe-afara nu voi avea suficienti arginti sa cumpar tot ce mi-as dori sa ii aduc... fiindca mai are si prostul obicei sa revina cu "souveniruri" gen salvari, camasutze si alte gigele costisitoare.

barometrul vietii ei, Bobo, este singurul kre o mai poate aduce cu picioarele pe pamant, tzinind cu greu piept tuturor tornadelor universale ce pot incapea intr-un motan biped binedimensionat. noroc k a fost inzestrat cu un calm racesc ce ne scoate pe toti din sarite, cu un stil de a cumpata viata enervant de bun si greu de post-sincronizat cu traznaile noastre de copii mari - asta in timp ce crede k il poate tine ascuns sub carapace, la nesfarsit, pe cel din el. (cunosc modelul, am si eu unul acasa...)

ajunsi pe autostrada, am avut voie sa deschid un plic. ideea de scrisoare - adik SCRISA - mi-a bucurat si ultimele sinapse care nu sclipeau inca, in timp ce curiozitatea apunea odata cu soarele, uitandu-ma in voia surprizei. o foaie A4 plina de nume colorate, predominant portocaliu - opera altui copil mult prea devreme mare si totusi atat de mik - Oana Pitic - mama ne-biologica a copiiilor mei (este incredibil, frate, cum ii poate struni din joaca, cu joaca si pentru joaca. asta knd nu baga vocea de piept ce-ti ingheata instant fizicul: treeeeci la coooolt acum!). altfel, o poveste din casutza piticilor, traita efervescent sau pasnic - in functie de cum i se pune norul pe inima - in propria ei poveste fara sfarsit...

actrita desavarsita - singura in acte din toata trupa de complotisti - te face pe degete de n-ai aer, nici nu simiti nici nu respiri. mi-a suportat fiziceste urcatul pe pereti de nervi k nu imi iese visul meu de fuga, uneltind prin spatele monitoarelor cu gask, pe mess-uri si sms-uri, intreaga tarasenie - k doar d-aia a lucrat o viata la emisiuni cu si despre farse. nu te mai creeed nici pe tine, papusaroooo!

dak ar fi fost sa ghicesc cine e capabil de atata teatru si uneltiri perfecte - exceptand "sharpele" pitik crescut la san (!!!) - as fi spus fara sa clipesc Zivari. am banuit io ceva-ceva knd brusc o dadeati toate cotita k nu mai veniti nici la party - unde deja ma gandeam ce ii mai dam nebunei sa puna pe foc si cum facem fatza pe caldurile astea, desi cerul rezerva un cod de ploaie.

fata cu note muzicale (Mi-re-la) - cea mai nastrusnica persoana in care se presupune k ar trebui sa ai incredere sa te faca bine cu capul (!) a venit cu texte d-alea pentru gospodine resemnate, ce se bateau evident cap in cap cu teoria revitalizarii vietii de cuplu, mai ales dupa copii. la final, pentru k naucirea sa fie completa, nervii suficient de fierti si rabdarea coapta bine-bine, imi facea prognoza meteo de kre se bucura aia pe la marea din grecia, de exemplu. adik un fel de ia si pricepe dak poti. hmmm...cat de senina am fost si cat de mult va iubesc, dementilor!!!

precum spuneam...povestea merge mai departe...mai sunt ink zece negri mititei dar colorati acolo, pe lista...

Despre 29 mai 2010

2010-06-02T17:35:00.010+03:00

ei bine, mie mi-e mai greu sa va strang pe toti sa va povestesc, cum v-a fost voua simplu sa ne strangeti pe noi 2 intr-o masina si sa ne trimiteti carel poteca tai-tai in povestea asta...

k sunt blonda poate banuiam, dar atat de in straturi nu as fi crezut nici la sfatul stilistului. spre a inlatura orice suspiciune: nu, nu am stiut/banuit/simtit/suspectat/transpirat nimic si pe nimeni. sunteti o gasca de actori perfecti si de-acum incolo m-am invatat minte sa nu va mai cred nici knd imi spuneti k e soare afara!

m-ati lasat sa ma lamentez isteric k nu merg la mare cu iubitu', k oricum ploua si nici petrecerea campeneasca de la otopeni n-o sa iasa, m-ati vrajit apoi k nici acolo nu mai veniti k aveti alte treburi tare credibile...am fost mixata intr-o reteta perfecta din care iese prajitura numita popular "cartof". miezul din toata aceasta Fanta a fost, bineinteles, jumatatea vietii mele (k celelalte 2 sferturi se stie cine sunt), stapanul inimii si ratiunii mele, printul de pe toti caii albi, a carui existenta i-am nimicit-o cu reprosuri k nu mai studentim si noi o fuga frumoasa... iar el, cu stoicism si prefacuta nepasare, se refugia senin in rasul cu copiii - caruia niciodata nu trebuie sa ii gasesti justificare. nu, nu m-am prins...nu te mai cred, Alineeeeee....

vestea k vin de la Sibiu Traie cu Vio-Vio si Marutza (inventie de producator ce pacaleste politicistii sa nu plece din emisiune) mi-a decimat orice urma de speranta ratacita k vom evada, totusi, la mare. visam cu ochii deschisi plaja, cortul si cearta valurilor cu malul de jos si cu ploaia de sus. ii respiram mirosul si mangaiam cu lene nisipul, scotocindu-l de scoici si de Alin - ratacit intre somn si sticla de bere uitata langa prosop, intr-un echilibru indecent. sorbeam un mojito rece, in care gheata era exact atat cat trebuie sa fie. erau singurele senzatii pe care imi doream sa le am si carora sa-mi darui, triumfatoare, fiinta implinita si oarecum impacata cu cel de-al treizecisitreilea an...

din reverie m-au trezit cu avalansa brusca tipetele ascutitite pe care le emit copiii atunci knd s-au prins k nu-i mai bagi in seama. am inchis ochii din interior si i-am lasat pe cei miopi de-afara sa identifice si sa rezolve strategic conflictul pornit de Ileana, kre voia ochelarii de soare cu kre se juca Matei. m-au apucat, ca de multiple ori de-o vreme incoa, diverse sentimente vecine cu remuscarea si cu vina de a visa la libertate fara a fi nici pe departe inchis. am concediat definitiv basmul din ochi si m-am clatit in frumoasa lor impacare. mergeam, k in fiecare zi la piata presei, sa il luam pe tati si sa mergem acasa. in traseu sau dupa se impunea un carrefoure rapid, plictisit dar responsabil, de mici si bere pentru campeneasca de sambata, la care ink mai speram k o sa vina cineva.

n-am observat trepidatia Oanei-Pitik, nici a lu tati, nimic nu parea aiurea. ma gandeam k mi-am facut inutil unghelutzele spre a arata decent la party, la cat smotru aveam de bagat akasa. in loc de asta, am avut 10 min sa imi fac bagajul. cred k am folosit 5. spiritul de closca mieuna k nu e mancare in frigider pentru pitici, dar micutza Mary Poppins m-a strafulgerat cu privirea ei de "sa nu-l luam pe Matei in bratze si n-o mai pupati in c..r atata pe Ileana" si mi-a zis: n-ai tu treaba, du-te odata... de unde a inceput sa se insurubeze ideea k depindem de o ora. la un drum lung nu m-am gandit, recunosc...

iar drumul ce urma sa vie...o sa se dezvaluie si aici, asa, incet incet, cum v-ati jucat voi cu inocenta mea de mama...si cu increderea mea in voi, coropisnitzelor!!!!

DECĂDERE

2010-03-13T00:20:00.002+02:00

Dumnezeu a plecat dintre noi
şi ne-a lăsat fără rost...
ţeluri înalte se zbat în noroi,
iar noi am uitat ce am fost.

În jur stăpâneşte dispreţul,
de la umil pân’ la zei.
Senili înţelepţi măresc preţul
unor absurde idei.

Gândurile au îmbătrânit
până şi printre copii,
Iubirea-De-Sine a devenit
refrenul de zi cu zi.

Oameni s-au învechit şi-au murit
de o moarte confuză
şi-n fiecare s-a prăpădit
câte-o urmă de muză.

Inima-mi abia se abţine de râs,
gata e să se spargă,
habar n-am cum s-o dreg şi, în plus,
m-apasă pe diafragmă.

doua rasete maaari

2010-01-06T18:27:00.002+02:00

[Your web browser does not support frames or is currently configured not to display frames. However, you may visit the related page.]

Freddie Mercury tribute

2009-11-24T19:00:00.005+02:00

Luaţi-mã aşa cum sunt sau nu mã luaţi deloc,

pentru cã nu accept jumãtãţile de mãsurã

24 noiembrie 1991. Desprinsã parcã din vuietul strãzilor friguroase ale Londrei, vestea cã Freddie Mercury s-a stins din viaţã pãrea o glumã proastã. Noi aşteptam, prin ’90 un concert la Bucureşti sau Timişoara, apoi un nou album după “Innuendo” din februarie 1991, chiar dacă versurile melodiilor păreau că justifică, prin tranparenţa lor, “Aluzia”.

I was born to be a star

5 septembrie 1946. O insulă exotică numită Zanzibar. Stelele par să strălucească mai puternic, pentru o clipă. Venirea pe lume a lui Farrokh Bulsara, un băiat de origine persană, este înregistrată cu nr. 3293. Un număr pe un certificat despre care nici acum nu se ştie prea bine unde se află. Un copil obişnuit, persan, de naţionalitate indiană şi religie zoroastriană.

Farrokh era un bãieţel timid, foarte ataşat de mama sa şi, mai târziu, de sora sa Kashmira. O copilãrie fericitã, rãsfãţatã de frumuseţea bâlciurilor şi a târgurilor. Dar nu pentru mult timp... La 8 ani, pãrinţii, Jer şi Bomi Bulsara, decid sã-şi trimitã copilul în Panchgani (India) şi îl înscriu la Şcoala St. Petru, unde regimul riguros şi diciplinat îi întoarce pe dos lumea sa, plinã de vise. Departe de pãrinţi şi sorã, Farrokh este nevoit sã suporte severitatea uneia dintre mãtuşile sale. Atras de muzicã şi desen, încearcã sã-şi construiascã o nouã lume - singurele lecţii pe care le face cu sfinţenie fiind cele de pian şi graficã - şi sã se obişnuiascã sã fie strigat "Freddie" (traducerea englezeascã a numelui sau, care va deveni, mai târziu, numele sãu legal).

Cinci ani mai târziu, familia se muta in Anglia. Bombay-ul calduros şi strãlucitor, cu superbe grãdini suspendate şi fascinanţi îmblânzitori de şerpi, este înlocuit cu un oraş anost, friguros şi umed (Londra), care pãrea cã nu are nimic de oferit, iar Freddie este nevoit sã suporte comentariile colegilor de Internat în legãturã cu tenul sãu mãsliniu şi accentul oriental. Decis sã îşi uite definitiv originea, nu va mai vizita niciodatã Zanzibar-ul şi nici India, adoptând definitiv stilul de viaţã european. Doar personalitatea şi munca sa de mai târziu vor mai pãstra ceva din fascinantul mediu exotic în care s-a nãscut şi a crescut.

Studenţii de la Ealing Art College îşi amintesc de colegul lor ciudat, care desena frumos şi îi distra copios cântând şi dansând cu teu-l de desen şi imitându-l pe Jimi Hendrix. "Era slab ca o grisinã şi chicotea ca o şcolãriţã". Grupul "Hectics" este prima tentativã de întemeiere a unei trupe, iar "I Can Hear Music" primul solo, semnat cu pseudonimul Larry Lurex. Fãrã prea mult succes, însã.

Fascinat de modã, Freddie îşi deschide un mic magazin de haine, împreunã cu prietenul sãu Roger Taylor, talentat baterist. Aflã cã Brian May are o trupã numitã "Smile" şi cautã solist. Entuziasmaţi şi plini de idei, cei doi i se alaturã şi, dupã ce schimbã 5-6 bass-işti, îl adoptã pe John Deacon. Proaspãt întregit, "Zâmbetul" se transformã în "Reginã" - "Queen- Nu-i decât un nume, dar este evident regal şi sunã frumos. Este un nume puternic, universal şi cu efect imediat" – spunea Freddie.

Muzica noastră nu este rock’n’roll, dar este neobişnuită, diferită şi se cere ascultată. Când discurile noastre nu se vor mai vinde, voi spune “Good-bye”

şi voi face altceva, eventual streap-tease…

Indrãzneţ, neobişnuit, exotic, extravagant - fantastic, într-un cuvânt - Freddie devine leader-ul formaţiei cu care sparge toate tiparele şi topurile, trecând cu uşurinţã de la rock'n'roll la blues, de la balade la rock dur şi culminand cu ... operã. În 1988, pentru a-şi împlini un vis al adolescenţei, compune operã, cântând în duet cu Montserrat Caballé.

Au urmat ani de glorie, turnee prin întreaga lume, albume premiate sau criticate caustic în ziarele de profil. Cu Queen, Freddie îndrăzneşte orice: să apară pe scenă în veşminte excentrice, cu unghiile vopsite cu pastă neagră, să intoneze imnuri cu versurile scrise în palmă, să îi propună prinţului Angliei să se caţere pe candelabre pentru a obţine un recital, să tranforme concertele în adevărate show-ri de senzaţie…

Compunând Bohemian Rhapsody, aceastã creaţie muzicalã fãrã egal, ce combinã modernul cu medievalul, rock-ul cu opera, într-o fantezie de ritmuri neobişnuite, cu personaje din alte vremuri care fac salturi în timp, Freddie visează sã trãiascã la Veneţia, printre peruci şi crinoline, în epoca balurilor şi a intrigilor de curte, dar sã rãmânã, în accelaşi timp, un cântãreţ de rock'n'roll. Dezlãnţuit şi charismatic pe scenã, este capabil sã-i facã pe toţi sã "îi mãnânce din palmã", dar în afara scenei, pare un om obişnuit, care urăşte sã se plictiseascã, vorbeşte cu begoniile, işi adoră pisicile şi peştişorii şi are - din pãcate - puţini prieteni. Întrebat mereu despre viaţa sa intimă, evită să-şi recunoască bisexualitatea, dar spune: “Sunt un romantic, dar am trasat o barieră în jurul meu. M-am îndrăgostit prea repede şi, de multe ori, am fost rănit! Necazul în iubire este că-ţi pierzi prea lesne controlul şi astfel devii foarte vulnerabil”. Într-adevăr, talentul neobişnuit care i-a adus lui Freddie Mercury gloria şi mulţimile de fani, l-au transformat pe Farokh Bulsara într-un singuratic, care nu a ştiut niciodatã ce este fericirea şi a încercat sã o caute pe un drum fãrã întoarcere, ale cãrui cãlãuze sunt slãbiciunea şi promiscuitatea şi la capãtul cãruia e... moartea.

Too Much Love Will Kill You

24 noiembrie 1991. O Londrã parcã mai friguroasã şi o casã tristã în South Kesington - Garden Lodge. Împãcat, Freddie îşi ia rãmas bun, dupa ce, cu numai 24 de ore înainte, anunţase, simplu dar zguduitor: "În urma testului HIV, s-a constatat cã sunt seropozitiv şi bolnav de SIDA. Am considerat cã este corect sã ţin secret acest lucru pentru a-i proteja pe cei din jurul meu. Dar a sosit momentul ca toti prietenii şi fanii mei din lumea întreagã sã cunoscã adevarul. Sper cã toţi sã fie alãturi de mine, de medicii mei în lupta împotriva acestei cumplite boli".

Ora 18.48. Pentru o clipã, stelele par sã pãleascã. Întins sub cearceafurile albe de satin şi înconjurat de pisicile sale persane, Freddie pierde lupta cu SIDA, iar Lumea îl pierde pe Freddie.

A fost incinerat şi foarte puţine persoane ştiu unde se aflã cenuşa lui acum. Tradiţia zoroastrianã spune cã, dupã un timp, aceasta este dusã în locul sãu natal şi este împraştiatã în aer, pentru ca sufletul lui sã se odihneascã în pace.

Mi-am jucat rolul în Istorie

Un mesaj "Made In Heaven" sosea, în 1995, în negura unui octombrie prea pãmântean, aducându-ne puţinã luminã. Undeva, între ruginiul 5 septembrie şi frigurosul 24 noiembrie, s-a oprit acest "Remember Freddie" - o surprizã cochetã dupa 3 ani de când "Freddie Mercury Album" oscila prin topuri. Ascultându-l, parcã nu ar fi trecut atâta timp şi parcã ni-l simţim mai aproape.

Chiar dacã sunt aproape douã decenii de la moartea sa, chiar dacã lumea muzicii a devenit, în ultimul timp, mult mai comercialã şi mai computerizatã, chiar dacã au rãmas puţini oameni care mai simt o emoţie aparte ascultând Queen, Beatles, Nirvana sau The Doors, existã, încã, oameni care nu l-au uitat pe Freddie Mercury. În multe dintre marile oraşe ale lumii, fanii se pregãtesc pentru spectacole organizate în memoria lui. Deoarece cântecul de lebadã al lui Freddie Mercury, acest testament lãsat lumii întregi, conţine cel mai frumos mesaj pe care Queen l-a transmis umanitãţii: "The Show Must Go On" - "Spectacolul trebuie sã continue".

pe mare

2009-10-12T13:06:00.000+03:00

iubirea noastra-i ca o barca
fara carmaci sa o vegheze
si fiecare-n van incearca
pe malul sau s-o ancoreze

inlantuiti, vaslim prin valuri,
vanand cu ochii lacomi zarea,
dar de ne-apropiem de maluri
se-ntuneca napraznic marea

deasupra, norii se incarca
pocnind electric, lung, nebunii
si tipa, rascolind prin barca...

in urma lor si a furtunii,
parca se-ntoarece-n gol si parca
se rotunjeste coltul lunii...

OAMENILOR

2009-08-08T02:17:00.001+03:00

Departe, în pustiu, v-aţi alungat
Înţelepţii... definitiv şi crud.
Solidari, aţi săvârşit acest păcat
din Frică-De-Adevăr-Necunoscut.

Le-aţi spus că-s perimaţi şi inutili,
i-aţi insultat, nedemni, impertinenţi,
v-aţi dezbărat de ei – „bătrâni senili”,
considerându-vă suficienţi.

Nedumeriţi, ei s-au retras să moară
într-o cetate-a Marilor Tăcuţi,
lăsând în urmă doar o pildă-amară,
pe care n-o pricepeţi, bieţi inculţi!

Şi-acum umblaţi nebuni, biete epave,
după comorile ce le-aţi pierdut,
clădind într-una conştiinţe slabe,
minţind mereu şi scormonind în lut.

seri diverse de iulie cu greieri

2009-07-10T23:30:00.001+03:00

o seara:

ora de culcare demult expirata. obraznicatura se foieste si se ascunde sub cearceaf, somandu-ne scurt si ferm sa il cautam iar si iar.
- matei, gata, e tarziu. ai devenit invizibil, e timpul sa dormi!
- mamiiiii, nu te joci cu mineeeeee?!
- acum AM TREABA! iar tu trebuia sa dormi demult!
- dar nu mi-e somn, mamiiii...
- mai animalut smecher, te rog sa te bagi urgent in vizuina ta. unde e viziuina ta?
- vizuina mea ARE TREABA...

alta seara:

- teiuc, te roaga mami si tati sa te culci!
- da nu mi-e sooomn, vreau desene, mami
- desenele s-au culcat
- atunci vreau ciupercute (=jeleuri roz din ikea)
- si ciupercutele s-au culcat, mami, e foarte tarziu
- pai cum s-au culcat, mami?! k patul lor e la mine in gura!

alta:

- mami imi spui o poveste?!
- nu vrei sa iti termine tati povestea de ieri cu gargarita kre trebuie sa gaseasca gandacelul?
- nu, mami, eu vreau povestea cu tati kre se duce la serviciul si cu mami kre se duce sa ia apa...
- mai mami, tu, de fapt, vrei sa ramai singur?!
- daaaaaaa, sa vad dak s-au trezit desenele. dar nu io ma uit, mami, ileana!

in aceste tablouri nocturne, cu ochi mari si manute agile, ileana misuna printre pernele carate pe parchet si, intr-un tarziu, adoarme printre ele ca un gandacel rotunjit.

alta leapsa d'a motanului

2009-02-17T21:21:00.004+02:00

azi imi fac toate temele!

mi s-a zis tutanu sa completez dupa CAP-suri... so let's start!

SUNT mama

AS VREA inca 2 copii, dar si o casa pentru ei si vreo 5 ani mai putin in C.I.

PASTREZ mult mai multe lucruri decat folosesc

MI-AS FI DORIT sa ma nasc in alta tara

NU IMI PLACE …oooh, cu ce sa incep ?!

MA TEM de cutremur

AUD interlocutorul de la telefon, televizorul si copiii in acelasi timp

IMI PARE RAU k nu mai citesc/scriu

IMI PLACE sa lenevesc dimineata in pat (niciodata nu imi iese, relax !)

DANSEZ foarte bine desi cel mai important critic al meu zice k nu

NICIODATA n-as putea trai fara Alin

RAR ma cert cu Maria si Raluca in acelasi timp

PLANG la inceputuri de filme, k la finaluri dorm

NU SUNT INTOTDEAUNA responsabila si cumpatata

NU IMI PLACE DE MINE knd nu imi asum greselile

SUNT CONFUZA doar knd sunt beata

AM NEVOIE de mare si iarna

AR TREBUI sa ma maturizez

si p-asta tre' s-o dau? pai tot la pisica merge... mieow!

leapsa motanului

2009-02-17T20:43:00.008+02:00

m-am facut cu leapsa de la motanu, tre' sa ma conformez. instructiunile pentru cercetas:
1. Intră în al 4-lea folder din calculatorul tău unde îţi ţii tu pozele.
2. Alege a 4-a poza din acel folder.
3. Adaugă o scurtă descriere.
4. Pofteşte 4 oameni să facă la fel.

iata poza:

si faza cea mai tare este k, in afara de folderele cu numele lunilor, mai sunt si altele precum acesta, al patrulea, care se numeste "de la simona" :)))) in parc de primavara, motanu' surprinzand nas-nasuri cu teiu-teiu si mami. cine e cel mai mandru?!

acum sa lepsuiesc si io: ia de pune-ti poza la vedere, pisicot!!!

printesa pasi...se mira...pasi din nou...si gata fugaaaa...regala, desigur!

2009-01-22T12:15:00.000+02:00

azi, printesa ta a facut primii ei 2 pasi... pe care apoi i-a mai repetat de cateva ori inainte de a adormi.

update later!

REVOLTĂ

2009-01-03T11:40:00.000+02:00

Uitaţi într-o lume greşită,
ne e atât de greu fără noi,
fără speranţe, muţi şi goi,
conduşi de-o eroare smintită.

S-a pus monopolul pe gând,
ne e interzis să visăm.
Obosiţi, plictisiţi, aşteptăm
Norocul, la capăt de rând.

Sufletele s-au înecat
pe rând. Din raţiuni stupide
Iubirea se sinucide,
romanticii s-au perimat.

Şi totuşi trăim. Dureros,
percepem clipa-n reluare.
Suntem condamnaţi la răbdare
- Minciuna ne minte frumos.

k printesele...

2008-11-02T12:05:00.000+02:00

pasa de la tutanu (Neopolitan Dreams/Lisa Mitchell)

2008-10-29T16:09:00.001+02:00

sunrise surizzzzzz

2008-10-29T11:37:00.003+02:00

shooting

2008-10-29T11:07:00.000+02:00

bun-de-tot

2008-10-27T07:15:00.000+02:00

La 2 ani si 2 luni, izbanzile tale de pana acum incep sa fie multe si ne lasi din ce in ce mai des cu gurile cascate. Stii toate secretele animalutelor de prin carti, iar dak cineva te intreaba cum fac hipopotamul sau girafa raspunzi prompt : da ! Esti un pusti pozitiv si doar in ipostazele de rasfateala maxima il iei in brate pe lu lau iar noi te luam pe tine, k nu avem cum sa mai rezistam ochisorilor tai santajisti : le log mami atze ... si faza ramane definitiva la le log mumos, mamiii/tatiiii.

Cu ochi circumspecti de june prim fara mustatza – ink – te privesti curios in oglinda testand critic treningul sau pantalonii cei noi. Bagi autoritar manutele in buzunare, faci piruete aproape perfecte, intorcand capul pe spate k o testoasa carna si, dupa minute bune, verdictul vine scurt dar, totusi, nuantat : mu-mos.

Ne faci castele colorate din lego si, pentru k nu le pui roti, ne zici inciudat : nu melge... dar iti faci singur dreptate cu piesele : ata aishea... ata atolo...am ieu tatelul... unde e lotzile... mai e aishea, domne... am pins-o atolo... impinge... tade... tata, nu mai e... si in final, impaciuitor, le numeri pana la zece sarind-i knd pe cinci knd pe sase.

Acum a venit vremea sa te ascunzi. La locul tau din spatele televizorului, unde troneaza cutia mare - mare cu jucarii - bucurii. Desi se stie k e locul tau de ascuns de knd busileai k printesa – kre l-a descoperit si ea de ceva vreme, ceea ce-l face deja teren de lupta – noi ne prefacem k nu. Urmeaza niz-naiuri de parinti vadit ingrijorati k nu stiu unde a disparut delfinul si supozitii kre mai de kre mai absurde, kre te fac sa razi in hohote, fara sa iti dai seama k dak e ceva ce nu poti piti acolo e rasul. Noi abia ni-l tinem pe al nostru pentru a reusi sa fim surprinsi knd te gasim mic-mic acolo, dupa mari cautari pe dincolo.

In tot acest timp, mangusta de patutz priveste curioasa printre genele ei de zana a surasului si dezveleste knd gropita knd lopetelele.

Peste tot si toate, regele suprem si neincoronat este BUNUL. Toti ne-am gandi, cu gandul amintirilor de copil la tara, k e vorba despre minim unul dintre bunici. Ei bine, nu. Knd eram eu mik, bunul era ascuns in pereti, iar degetele mele sapau in el spre a ferici gura (ceea ce nu pot spune si despre mama knd descoperea grotele din spatele tablourilor – k la pitit toti copiii sunt la fel). In epocile tale moderne, bunul este tot ceva ascuns – in bufetul suspendat – deoarece, invariabil, este foarte dulce, contine ciocolata si niste treburi pe kre tu ink nu le intelegi dar noi le zicem E-uri. De unde noua mieunatura cu care ne dezmierzi : vleau bun, le log io mumos

Ghemotoc somnoros

2008-10-16T10:38:00.000+03:00

Rozatoarea de sosete, papuci si alte carpe ce-i nimeresc intre gherutze decide singura si brusc momentul in care lumina se inchide intre genele ei lungi pentru a incepe filmul. Noi trebuie sa circulam atenti printre ursi de plus si jucarele zornaitoare, fiindca locurile pe care printesa si le alege spre a se culcusi sunt, invariabil, pe cate o carare. De parca ai sti superstitiile copilariilor noastre, tu treci cu pas regesc peste somnul dansei, inainte si inapoi, sa nu ramana mik.

Domnisoara ne convinge repetat k, dupa ce va invata sa mearga, noi vom invata sa alergam in doua directii simultan, chiar si prin spatii mici. Fiindk locul tau de piteala de langa calorifer i se parea pana acum o citadela invincibila, si-a pritocit ieri planul de bataie si, dupa ce s-a aprovizionat cu cele mai pufoase sosete, a pornit la drum. Calutul, scunelul si imensul leopard de plus au fost, pe rand, inamicii escapadei. I-a dovedit pe rand, cu calm si tactica de felina cu patru labute agere. In final, victorioasa si ascunsa in vizuina, Ileana noastra, mama, a inceput sa-si proclame izbanda depanand toata colectia de silabe pe care a reusit sa le imite de la tine : ba-ba, ma-ma, bo-bo, ta-ta, ui-iu-iu si alte cateva proprii si imposibil de reprodus.

Tu, suveranul suprem al tuturor celor intamplate sub cei 88 cm crescuti deja, accepti cu indulgenta victoria printesei, dar si cu un colt mic de mandrie ascuns in coltul gurii, spre gropite. Stim, tu ai invatat-o. Asa cum, la randul tau, absorbi si imiti atat de complex totul de la noi astia « marii », incat am lansat rapid o motiune de cenzura. Impreuna, atat de frumos si rotund intregiti toti patru, ne distram suuuupeeel - asa cum ai invatat la tesha sa spui.

come into my world

2008-10-05T04:08:00.006+03:00

Come in, come in
Come into my world I've got to show
Show show you
Come into my bed
I've got to know
Know know you

I have dreams of orca whales and owls
But I wake up in fear
You will never be my
You will never be my fool
Will never be my fool

Floaters in my eyes
Wake up in an hotel room
Cigarettes and lies
I am a child, it's too soon

I have dreams of orca whales and owls
But I wake up in fear
You will never be my
You will never be my fool
Will never be my fool

A little bag of cocaine
A little bag of cocaine
So who's the girl wearing my dress
I figured out her number
Inside a paper napkin
But I don't know her address I wade downstairs

The porter smiles to me a smile
I've bought
With a couple of gold coins
A sign that I've been caught

I have dreams of orca whales and owls
But I wake up in fear
You will never be my
You will never be my dear
Will never be my dear, dear friend
Dear dear friend, dear dear friend...

A little bag of cocaine
A little bag of cocaine
So who's the girl wearing my dress
I figured out her number
Inside a paper napkin
But I don't know her address

Come in, come in
Come into my world I've got to show
Show show you
Come into my bed
I've got to know
Know know you

I have dreams of orca whales and owls
But I wake up in fear
You will never be my
You will never be my dear
Will never be my dear, dear friend
Dear dear friend, dear dear friend...

D'ale femeilor

2008-10-03T22:55:00.003+03:00

O FEMEIE TREBUIE SA AIBA:

suficienti bani sa se poata muta sau inchiria o locuinta, chiar daca ea nu vrea niciodata asta sau nu este nevoita sa faca asta

ceva de imbracat care sa fie perfect pentru servici sau pentru o intalnire cu cineva "visat" si care trebuie sa fie disponibil intr-o ora.

o tinerete pe care sa o lase multumita in urma

un trecut suficient de "suculent" pe care il va putea povesti cind va fi batrina

un set de surubelnite, o masina de gaurit si un sutien negru, de dantela.

o prietena/prieten care sa o faca intotdeauna sa rida... si una care sa o lase sa plinga

o piesa de mobila buna, care sa nu fi fost proprietatea nimanui din familia ei.

8 farfurii care sa se asorteze, pahare pentru vin, cu picior si o reteta care ii va face pe musafiri sa se simta onorati

un sentiment de control peste destinul ei,

FIECARE FEMEIE TREBUIE SA STIE:

cum sa "cada" in iubire fara sa se piarda.

cum sa paraseasca un servici, sa intrerupa o dragoste si sa se confrunte cu o prietena fara sa intrerupa prietenia.

cind poate sa insiste mai tare... si cind trebuie sa plece.

ca nu poate schimba lungimea picioarelor, latimea soldurilor sau natura parintilor sai.

ca, desi nu a fost perfecta, copilaria ei s-a terminat...

ce trebuie sa faca sau sa nu faca pentru a fi iubita mai mult...

cum sa traiasca singura... chiar daca ei nu-i place asta...

pe cine sa creada, pe cine sa nu creada si de ce ea nu trebuie sa ia asta ca pe o ofensa personala..

unde sa mearga.... sa fie cu prietenul ei cel mai apropiat, masa din bucatarie sau intr-un han incintator in padure cind sufletul ei are nevoie sa se linisteasca..

ce poate sau ce nu poate indeplini intr-o zi, intr-o luna... si intr-un an

2008-09-30T12:31:00.003+03:00

"Un geniu isi ia ramas bun"

Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.

As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.

As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor...

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii... Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc"si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Po-tza-iala de fiecare seara

2008-09-27T12:26:00.000+03:00

In mingi de ping-pong cu manute si mai ales picioruse nazdravane va transformati, sugubat, seara de seara. Cutiuta muzicala canta pe genul somn si nu reuseste da adoarma decat ochi mult mai obositi decat ai vostri. Plin de imbolduri naravase, patul-trambulina devine cel mai bun aliat in lupta cu rabdarea mea.

Tonul il dai tu, fireste, iar noile aptitudini de zbor la joasa inaltime ale printesei se perfectioneaza vizibil sub atenta ta indrumare. Cu ochii hohotind, va urmariti k terierrii in vanatoarea dintre perne si alte perne. Eu incerc, zadarnic, sa impun regulile lui 10 si jumatate. Voi ati inghitit demult alt ceas. Kre n-are nicio legatura cu lumea noastra plina de restrictii si nici cu colicile din primele voastre luni.

Voios obositi, gasiti in fiecare cuta a cearceafului motive sa amanati momentul sublim in kre genele de sus se intalnesc cu suratele de jos spre a-si povesti molcom ziua. Ritmul paselor de ras se stabileste de la sine si orice incercare de-a mea – mai mult sau mai putin ferma – de a va stavili indaratnicia esueaza in propriul si imposibil de stapanit ras.

Oricat de mama incerc sa fiu cand jocului vostru ii trebuie putina strunire, reusiti rapid sa ma faceti sa impart aceeasi struna cu voi, ma firesc decat respiratul. Raspunsurile tale la rugamintile mele cu tenta disciplinara sunt modulate suav, insotite de zbateri repetate de gene si contin putine detalii : nu sau, generos, nu lau. Mereu prezent in planul secund, zambetul Ilenei spune povesti intregi despre cat-de-ingenua-eram-eu si uite-cat-de-smechera-ma-fac.

Fiindk tot ai invatat sa recunosti, printre animalele din poze, ma-mu-tza si bom-pan-dou-ul, nevoia fireasca de a le imita, pe rand si cu Ileana, face parte din frumusetea si curatenia unei copilarii pe care eu abia acum o traiesc, printre rasetele voastre. Iar knd glasul ratiunii si orele inaintate ma fac sa rostesc raspicat : gata cu tzopaiala, este mai mult decat firesc sa primesc drept raspuns randuri-randuri de gropite experte in imitare si, mai ales, adaptare: ma-mi, ma-mi, tata po-tza-iala.

polita ploii

2008-09-20T00:55:00.001+03:00

vama pentru vorba

2008-09-11T17:05:00.014+03:00

Toate sunt mai zburatucite ca niciodata... seamana cu cel mai prost ciorap comunist cand nu ai o oja la indemana. Filmele sunt putine. Doua. Intr-unul joci tu, in celalat eu. Faza e ca nu imi dau seama de ce scenariile se amesteca. Si de aici nebuloasa.

Am descoperit ca am uitat sa scriu. Este ca si cum, emancipata la oras, mi-am abandonat prietenul de la tara. Fara fasoane, fara pretentii de tot felul, s-a repliat si a tacut. Nasol ! Acum, pe buza haului fiind, am renuntat sa mai astept mana sau sutul. Si-atunci, am mers spre a povesti impreuna. Participi si tu la sezatoarea asta, dar nu te punem sa impletesti nimic. Tu ai adus porumbul.

Atata liniste imprastie fata noastra... fara nechezatul zburdalnic al lui Matei ne-ar creste barbi albe si mustati. Ne-am crede filosofi. Oricum, prea mult nas de tine in jurul meu. Reperez usor momentele in care asa bine mi-ar fi daca te-as uita de tot. Doar fiindca sapatul in straturi intarite nu e un sport usor – ti-ai dat seama de asta si tu, destzelenind Otopenii.

Vama e acum tricoul de la Stuff (« Nici Cambogia nu mai e ce-a fost » ). Hamsiile ceva mai bune, porumbul doar mai scump. Peste toate, « berea la hatz » s-a scumpit si ea. Clatitele sunt mai multe si mai bune, iar baietii de le vand mai draguti. Tequila la Hardila mai blanda cu portocala. Fetele sunt la fel de cele mai frumoase, iar focurile de pe plaja te fac nomadul lor si te duc in departele tau. Tot felul de surprize Queen si Folk You. Pentru mine. Tu nu mai esti.

Alaturi de tine, am inceput sa uit si eu cum eram noi mai demult. (Fa-mi si mie cuib si hai sa impartim opt minute de sinceritate. Sa vorbim din-nauntrul nostrului in drum spre mare...pe care o salutam juma’ de ora cu berea de lamaie. Chiar daca ai ajuns inaintea mea ma voi invarti pe-ntuneric in jurul trupului tau pitit in nisip, vorbindu-ti la telefon. Weekend-urile cortului de la doi mai si guvizii prinsi de pe stabilopozi. Ce trag la tine cainii de mare... hai sa ne aruncam si hai sa fim delfini... Sunt doar cateva cadre generale in sepia, printre saruturi la prim-plan).

E ca atunci cand actiunea dintr-o carte te prinde atat de mult in prezent, lucrurile se intampla rapid si ramai proiectat in grijile pentru viitorul imediat. Parca respiri si tu greu alaturi de personaje. Si trebuie sa te scuture ceva spre a te dezmetici si, daca mai poti, a-ti aduce aminte ce-ai citit dupa prefata. (ce plictisitori am fi daca viata ar avea prefata !). Sau ca atunci cand e asa de misto sa te certi incat nu mai stii de la ce te-ai luat. Ai o multime de inceputuri de scrisori p’acasa. Este priceperea mea deosebita de a incepe lucruri si a le lasa asa. Iar tu de a le incepe intr-un fel si de a le termina altfel.

Tudorita are greieri si valuri. Intre, fragmente de muzici de pe plaja, aduse de vant. Aceelasi vant care i-a impodobit si nasucul printesei cu muci proaspeti. Vechea Vama se re-croseteaza din crampeie. La Spice – nou si el, crescut in locul Proplacai, te duci sa vezi filme. Scaune de ratan comode si masute cochete. Un camin cultural modern pe care te poti baza lejer pentru prima intalnire. Am vazut Love Me If You Dare si mi-am amintit cat de tiran esti. Doar ca noi nu ne stim de cand eram mici – desi asa pare – si nu avem un carusel de jucarie. In rest, « cap au pas cap » e viata noastra. Doar cele doua jucarii din ea nu pot fi miza.

Am fi avut si indrazneala. O vad cum zace ingropata in clisee. S-a instalat comod si nu o mai intereseaza. In locul ei, frica nu are legatura cu insectele urate, traznetele sau cutremurele. E frica de minele-de-mai-tarziu. Si de tinele-de-acum. Asa cum il visai tu p-ala raul de te urmareste in labirint asa visez io hauri in mare ce ma inghit. Mai grea e spaima de lucruri reale.

Valurile mi-au readus bucuria. Pocnindu-ma-n plex, mi-au amintit ca, incercand sa zidesc caramizile aduse de tine cu prea multa grija pentru cuib, am tot uitat sa ma veselesc. Si, intr-adevar, viata este curiozitatea de a sari de pe o trambulina fff sus intr-o piscina fff jos doar pentru a vedea daca chestia aia de pe fund e apa sau poster (din benisme).

Nu stiu de ce storci cosul cu lucruri urate cand ceva ne tulbura echilibrul. Nu mai stiu daca el a existat vreodata sau eu abia acum imi dau seama cat de departe era. Nu vom concura niciodata pentru acelasi post, fiindca nu ne angajeaza nimeni. Noi ne-am angajat sa facem un lucru care nu ne iese.

Dar din toata povestea asta – desi nu pare – eu am castigat fericirea. Tu te pricepi prea bine sa o mimezi…

avem printesa de 6 luni

2008-09-10T09:25:00.000+03:00

de ziua ei, Teiutu', hai sa ii scriem o scrisorik...

ILEANA,

Imi doresc sa nu fii cea mai frumoasa, fiindk te va durea mereu capul de la atata deochi, dar imi doresc sa fii frumoasa k o fata frumoasa.

Imi doresc sa nu fii cea mai desteapta, fiindk vei ramane singura, dar imi doresc sa fii inteleapta k un om batran.

Imi doresc sa nu fii cea mai norocoasa, fiindk vei uita sa mai lupti si toate se termina la un moment dat, dar sa fii acasa knd s-o imparti.

Imi doresc, insa, sa fii cea mai sanatoasa, pentru a putea sa le faci pe celelalte, sa cresti frumos si senin.

Imi doresc sa fii atat de fericita incat sa ne primesti pe toti in zambetul tau larg si in limpezimea ochilor tai mari, sa ne incarci cu rasul tau vesel si sa ne re-inveti sa fim luminosi atunci knd uitam.

In fine, deoarece am incredere k toate de mai sus le vei face prin propria ta fiinta-cocon menita sa se deshida fluture, imi doresc fierbinte k, atunci knd vei trai o poveste frumoasa cu printul fermecat pe kre il vei primi in inimioara ta, sa traiask si el aceeasi poveste. Sa nu ai niciodata parte de amagire, fetitza mea, k asta e cea mai dureroasa inventie de pana acum, pe kre nu vreau sa o descoperi !

PS: de prea curand, in miezul imensei bucurii de a va avea, s-a instalat tristetea fericirii incomplete. pana va trece, versurile mele luminoase chiulesc motivat. dar imi aduc aminte de melodia ce mi-a trecut prin gand in primele minute ale zilei de 10 martie, dupa ce vazusem ce frumuste mik am zamislit:

ZECE intamplari ciudate si-o minune
Te-au adus in casa, zece
ZECE pictori se tot mira
Cat esti de frumoasa

ZECE zile trec absurd de nu stiu
Nu stiu cum, nu stiu pe unde, nu stiu
ZECE vieti de-as sta cu tine
Tot ar fi putine

Doua stele, paralele,
Stele, lacrimi innodate si
Lumina de la ele
Pentru tine toate

Patru printi cu trei castele
Ape, lanturi fermecate si
Tot cerul peste ele
Pentru tine toate

ZECE intamplari ciudate si-o minune
Te-au adus in casa, zece
ZECE pictori se tot mira
Cat esti de frumoasa

ZECE zile trec absurd de nu stiu
Nu stiu cum, nu stiu pe unde, nu stiu
ZECE vieti de-as sta cu tine
Tot ar fi putine

Sapte zane, toate bune
Licurici, sperante-n noapte si
Piticii din poveste
Pentru tine toate

Noua magi in faptul serii
O potcoava sus departe si
Comorile din suflet
Pentru tine toate

ZECE intamplari ciudate si-o minune
Te-au adus in casa, zece
ZECE pictori se tot mira
Cat esti de frumoasa

Florin Chilian

supa din viata noastra

2008-09-09T16:29:00.000+03:00

atat de simplu de facut si atat de banala... de ieri a intrat si in viata ei. pe degete, pe bluza si, intr-un final, in gurita sora cu ciresele.

asezata triumfal pe scaunul tau cu hipo (de knd vana ea locul ala...), cercetand cu ochi curiosi fiecare miscare fermecata a mamii, printesa si-a plecat genele deasupra castronului cu desene.

deasupra, gura mamii, obisnuita sa depene povesti aiurea despre animale kre se ineak dak nu papa Teiu tot, s-a deschis doar in zambetul-raspuns.

de-aici, cuvintele se surpa.

LA MULTI BUNI...

2008-09-05T23:00:00.002+03:00

fiindk e 5 septembrie si ziua e devreme

fiindk, asa cum bine zicea Motanu', oamenii ce nu mai sunt se pretuiesc in ziua nasterii lor, nu in cea a ridicarii

fiindk ar fi fost un nenea de 62 de ani si poate e mai bine k nu vom afla niciodata dak la fel de frumos

fiindk degetele lui scriau versuri si knd piciorul destinat pedalelor pianului era in ghips

fiindk multe din cele ce urmeaza le-ar fi spus razand ironic si fermecator in stilul lui

GAND

(pentru farama de Mercury din fiecare,
mai mult sau mai putin resemnata)

ma doare gandul sus, in tampla,
ramas in urma c-o idee
si parca obsedant se-ntampla
sa-mi pierd si ultima alee .

de sunt nebun, nu-s obosit
nici de poeme nici de proza.
metaforele mi-au fugit
in alta lume - lume roza.

de-s obosit, nu sunt nebun
dupa vreo muza efemera,
sa-mi arda gandul pan' la scrum.
furati, va rog, o scrumiera...

am grija sa ma plang usor,
sa nu trezesc regrete vechi.
in tampla doare gand de dor,
iar pe alee...trec perechi.

august de ziua ta

2008-08-27T23:20:00.000+03:00

cea mai frumoasa copilo-terapie s-a petrecut sub foisoarele otopenilor. strada si-a inghesuit pasii mai mari si mai mici in gradina deja plina de verdele verii dinspre toamna, spre a formula noua ta porecla "matei-doi-ani".

18 perechi de maini au spart baloane colorate inainte de a se manji cu tort, 18 perechi de picioruse au luat la rost tricicleta, tractorul si masinuta, 18 perechi de ochi limpezi au zambit sau chiar ras in obiectiv.

peste toti si toate, printesa ta de 5 luni si-un pic defila prin brate mai mult sau mai putin inalte, prinzand toata miscarea in ochi si adancind toata gropita in ras.

la multi ani, minune mica. deja rodit, fa-te mare in cea mai frumoasa viata!

Pe-pe-tetz*, Gardutz** si Printesa Caiselor

2008-07-28T01:44:00.000+03:00

Am fugit. De caldura, de praf, de oroarea incadrarii in orele de parc – incins si el ca si drumul pana la – ne-am desprins. De aproape doua luni suntem ascunsi in oaza de bine de la Otopeni. Printre pisoi proaspeti** si pomi vechi cu caise noi, ai inceput sa te barbatesti. Putin cate putin si cu sotancimile aferente genunchilor juliti. Poate si pentru ca evolutia rapida a Ilenei (la barna, paralele si sol simultan) iti accelereaza instinctul protector in aceeasi masura in kre ea se propulseaza dintre perne pe jos.

Pentru a ramane, insa, suveranul suprem, ai grija k dupa fiecare rasfat (pup, in-bratica, mai-mai) sa ii aplici cate o corectie scurta cu dintii, gherutele sau chiar palma ta nazdravana. Stii k ne suparam si asta te amuza si mai tare. Oricum asa ne articulezi si pe noi dupa ce ne-ai rasfatat cu zambet si gropite. Degeaba am rascolit carti si net-uri - am aflat k nu prea avem ce sa iti facem si asteptam sa iti treaca de la sine, iar tu te bucuri de nedumeririle noastre ca si cum ai sti niste povesti ce nu te vor adormi niciodata, cu personaje cu care te saluti seara de seara, dar le ascunzi de noi sub perna.

Pentru ca mofturile sa fie definitive, te alergam pe rand cu lingura plina cu diverse bunatati si cu pulsul suit, pe aceeasi mana, tocmai in galcile gatului. Degeaba, daca ti se pune vreo pata prea serioasa sub scufia proaspat tunsa, ne faci lejer, ca intr-o joak cu marionete – mari, cum se poarta acum prin teatrele de copii mici.

Cuibarita in jiltul sau cu roti sau tolanita in imparatia tarcului, printesa te urmareste neobosita si te aproba cu intreaga ei autostrada de gene. Surasul e la locul lui, unind obrajii si domolind gelozia celui fara gropita. Semn de dragoste suprema, cuvintele cu care incepi diminetile in care nu plangi sunt ana-bita, sau pusa-bita, ceea ce in dictionarul matei-roman inseamna ileana iubita sau papusa iubita. In semn de recunostinta si reciprocitate, saltul ei brotacesc devine aproape mortal in vecinatatea marginii de pat. La fel si in pupila materna, dilatata brusc de iminenta prabusirii odorului mezin.

Chiar daca vorbeste des cu caisele sau rade mereu cu noi si nu numai, regalitatea nu presupune, insa, o atitudine in totalitate ingereasca. Asta tine sa ne aminteasca Ileana seara de seara, desi numai paianjenii din curte tes o panza intreaga in ore putine. In noi e numai liniste cu greieri. Peste ea, concertul domnitei suna a trupa rock la inceputuri. Cu ostoirea zilei in spinare si racorirea serii pe obraji, noi doi – prea adulti uneori – parca urmam ritualuri vechi pentru somn nou in genele voastre mici, dupa ce am spalat modern dintii si am pus la respect tantarii cu raid volatil.

* primul tau te-iu-besc si ne-ai topit definitiv

** Gardutz e cel gata domesticit - prototip perfect de viitor motan burghezo-tomberonez, cu coada si cu miau. griu si sasiu, moale si tarcat, te lasa sa il faci nod si - mai grav - sa il arunci pe jos si in diverse. din knd in knd, prin tors sonor sau mieunat soptit ne anunta k ink mai respira. restul, Unu, Doi si Trei au ink ascutimea salbaticiei dar si tupeul nesimtit de a fura de pe masa, specific felinelor mai mari decat Ileana.

uite o domnishoara...

2008-07-03T13:00:00.000+03:00

la plimbare printre surate

2008-06-10T20:30:00.002+03:00

PRINTESA de trei luni

2008-06-10T13:00:00.000+03:00

poate pentru k i se pare ei k lumea e cu susul in jos sau cu stanga in dreapta, printesa noastra s-a rostogolit k o sarmaluta in foaie de bebe roz. cu ochii mari, plini de mirarea testoasei la buza carapacei, cercetand. pana la nisip mai avem, deci doar marea cearceafurilor o poate morfoli.

tu te cocoti in fiecare dimineata pe marginea patutului, ca si cum astepti sa te strige pe nume. ea rade knd te vede, cu toata buna-dimineata obrajilor rotofeiti parca peste noapte.

iar knd te avanti cu toata pustimea ta cu genunchi si coate semete peste neputinta ei de boaba mica, noua ne bate brusc inima-n gat, iar ei i se dezvaluie si mai rotund gropita, in asteptare. habar n-aveam cat de fumos se pot juca ingerasii.

si dak pana acum ziceam k in prezenta unei pisici nu poti decat sa te simti penibil k nu stii sa torci, acum m-am linistit: ileana nu va avea niciodata vreo jena d'asta!

knd pe 29 s-au facut 31... corazon

2008-06-07T10:52:00.000+03:00

se numeste "De ce o iubim pe Maria" si este cea mai frumoasa scriitura despre mine ever. vinovata este motanski, am luat cu copy-paste din "lumea din borcan"

Dedicatie speciala: "People are crazy and times are strange..."

Ei bine iata...

Cred ca cei mai multi dintre noi au cunoscut-o pe Maria razand.. Cei mai norocosi dintre noi, au cunoscut-o dansand. Evident ca si eu am cunoscut-o dansand, ce credeatzi? Ei, eu am avut un mic atuu: o prietena comuna, Bianca, ne facuse inainte introducerea... Mie mi-a povestit ca are o prietena care il adora pe Freddie si ei probabil ceva asemanator.. Asa ca intr-o seara, recunosc k nu imi amintesc exact data, dar stiu ca era acum vreo 4 ani, intr-un club cu perne multe, gagici frumoase si un bar alunecos am cunuscut-o pe Maria. Ea vorbareatza si exuberanta ca deobicei, eu in carapacea mea sharmanta cu un vesnic zambet pe buze dar nimic mai mult.. va spun eu, nu tradam niciun fir de inteligentza sociala pe atunci. Nici macar o umbra timida... Ei bine am stat eu ploconita intr-un colt..precum imi era obiceiul si am privit si m-am minunat de cum se poate traduce ritmul in trupul unei femei frumoase si cate victime poate produce traducerea asta.

De acolo am inceput sa ne intalnim mai des, gratzie cunostintelor comune.. bine.. bunilor prieteni comuni.. dar atunci erau la gradul de simple cunostinte sau prieteni ai Biancai. Timpul a trecut si am ajuns sa-l serbatorim prin ascultari repetate pe dragul nostru comun.. intr-o seara cu aglomeratie multa... in capul meu, in sufletul Mariei... Si mi se pare mie ca a fost tare relaxant, ca in timp ce eu ma "speteam " citind pentru nu stiu ce examen "important" pe acordurile mult indragite de Queen Maria s-a relaxat si-a adormit..ehe pentru ca pe atunci putea...

Daca nu ma inseala memoria am reusit sa ne plimbam si printr-o ploaie scarboasa, care ne-a udat pana la piele... Iar eu ii spuneam Ca ce-a fost mai greu a trecut si ca mai e putin.. Nu ca ar fi fost ploaia ingrozitoare, dar ne lasau incaltarile..balta...in balti.. Si imi amintesc ca dupa ceva timp mi-a spus disperata: "N-as vrea sa fiu copilul tau, ca m-ai pacalit atata drum.."

Imi mai amintesc si de matzoshenia aia de motan alb.. alb ingeresc, cu comportament minim diavolesc, care se cuibarise in viatza ei... in acelasi timp cu un pui de om... care astazi poarta numele de Matei... De motanul ala a scapat.. dar de asta nu! Avantaj eu!!!

Niste zile insorite pe scari mai racoroase cu cutii multe, cu masina de spalat carata in carca pe scari.. nu de mine thank God... Si as putea sa continui ore in sir... Dar ca nu cumva sa dau totul din casa.. nu de alta, dar some things are private.. o sa va spun asa..

Eu o iubesc pe Maria pentru ca:

- mi-a scrijelit pe retina culoarea portocalie si acum rezonez instant la vederea ei.. a culorii
- este mereu calda si primitoare indiferent daca-i zi sau noapte
- a facut o psihoza legata de fazele lunii, ceea ce imi demonstreaza ca nu-i neaparat un lucru rau sa crezi in lucruri mai greu de crezut
- ca a inteles ca e mai bine sa sarbatorim un om la data nasterii lui, nu la cea a mortii
- ca nu a renuntat niciodata sa aiba multi prieteni care chiar daca nu s-ar placea niciodata intre ei, se vor iubi pentru ca ea exista in viatza lor comuna.
- ca are curajul si nebunia sa aiba doi copii frumosi si poate sa iasa cu ei seara in bar, pe Lipscani.

Pe mine personal m-a facut sa-mi recunosc vocatzia tipic feminina de mama (care pana sa existe Matei in orice forma era negata cu vehementza pustoaicei nihiliste).. chiar daca ma viseaza ducand copii in carutzul de butelii... are totusi incredere in mine sa-l lase pe Matei si sa fuga sa-si dea licentza!

Dar mai ales imi este draga pentru ca a ramas tot ea si nu incearca brusc sa fie altcineva!!

P.S: Ar fi trebuit sa astept pana pe 29.. dar nu prea mai am rabdare...
LA MULTI ANI, MARIAAAA!!!!

so... love me like there's no tomorrow... www.lumeadinborcan.blogspot.com

Rapid, Vama Veche y B-52

2008-06-01T11:51:00.004+03:00

Los hombres y mujeres de mi alrededor ya no tenían mucho para bailar sobre las mesas. Un estado de ánimo loco y hermoso se apoderó de todos, mientras yo, poco tiempo después de haber mirado en la tele la partida-pesadilla de fútbol de Rapid, en Bruxelles, parecía parte de una película o de otra realidad paralela, que no tenía nada que ver con su mundo y su vida. Muy a menudo, pensamos que lo que nos pasa a nosotros pasa a todo el mundo, que nosotros somos el ombligo del mundo y que hay unos cuantos millones como nosotros. Por consecuencia, me desperté de una pesadilla en un rinconcito olvidado por el mundo, en una terraza que se llamaba B-52, en Vama Veche.

Podría invocar el túnel del tiempo y decir que, por un milagro difícil de entender, había aterrizado allí, sólo si la realidad que me rodeaba me hubiera permitido afirmarlo. Más bien nos encontrábamos en una isla de libertad y de felicidad temporaria. Observaba a los jóvenes de mi alrededor y trataba de hacer una conexión entre ellos y lo que había pasado con Rapid, hace menos de una hora, en Bruxelles. La distancia era tan grande, que tenía la impresión de que no separaba dos lugares, sino dos planetas, más bien dos eventos y, por último, dos estados extremos. Por eso, me resultó muy difícil, más bien imposible, hacer cualquier tipo de conexión entre Bruxelles y Vama Veche.

El baile sobre las mesas de los rumanos de B-52 pisaba, ridículamente, le infelicidad de los otros rumanos que perdieron una calificación de fútbol. En mi imaginación, forzada por la realidad vivida por medio de la tele y, asimismo, por la realidad que me rodeaba, dominándome, allí se enfrentaban dos mentalidades. Por una parte, la del futbolista rumano, ya enferma, por causa del mecanismo en que funciona, prestando de éste la mayoría de las palabras duras y, por otra parte, una mentalidad que no conoce profesión, una mentalidad libre, la mentalidad de una generación sin prejuicios, una mentalidad universal, una mentalidad que, por último, puede ser sólo triunfadora, de ganador. Seguramente todos recuerdan los comentarios después de la partida, que acusaban a coro la mentalidad de los jugadores de Rapid. Esta mentalidad, de perdedor eterno, de mosca toda la vida, una vez abejorro y nunca águila, pero, para colmo, siempre el ombligo del mundo, esta mentalidad tiene que desaparecer. Hay que hacer lugar a las mentalidades mencionadas, mentalidades libres, compuestas de un estado y un espíritu.

Por la mańana, en B-52, en Vama Veche, todos los que vivieron su libertad y felicidad, eso incluyendo el baile sobre las mesas, se detuvieron como a una seńal, para contemplar la salida del sol del mar. Al latir en el traspase del tiempo, empezaba a aparecer en forma de clepsidra una mitad unida con el mar y otra, con el cielo.

Al partirse entre dos mundos, parecía elegir, en unos cuantos segundos, - que ritmo tan alerte tiene la vida si uno se detiene a mirar la salida del sol – la libertad de luchar por sí mismo. Abajo, en la playa, un hombre y una mujer, casi irreales... Ella, enfrente de él y del sol, regańándolos; él, casi inmóvil, acariciando un perro, sin verlos...

de Marius Tuca

DE 2 LUNI

2008-05-10T11:39:00.000+03:00

CRONICA DE BAL Mogosoaia, 3 mai 2008

Bogatie adusa de stropitoarea-ploaie, bucurie in ochi ce nu s-au vazut demult, veselia calcaielor ascunse in pantofi de gala, finete portocalie pentru pauza de cuibarit, rasete gurese si glumite baietesti cu heliul din baloanele copiilor, ursitoare in salvari si blugi dansand O-Zone pe covorul persan, vin gustos cu ghes de vorba noua sub arcade antice, oameni acum mari veniti surpriza din copilaria lu' tati…

Din falduri de tafta, dantele si fundite ce pluteau din brate in brate, ochii printesei vorbeau cu lumea. oboseala le unea genele din knd in knd k pentru un ragaz de privire inauntru. De aranjare a frame-urilor. Asa cum mai faci si tu acum.

Titirez obraznic si smecher, ai fost amfitrionul ringului de dans, secondat de Tereza si Alexia. Din knd in knd ai mai acordat cate un dans doamnelor deja fermecate. La momentul festiv cu torturi bune-bune ai lipsit motivate – doar si filmul tau trebuia montat bine pe sub gene-gene.

Esti T-tait, e claaar. Garderoba verbala porneste mereu de la ta-ta si se amesteca incet cu diverse alte culori maTeistice: tatze (brate), tut (sut), talut (salut), tintzi (dinti) si celebrul apuapu. – pe care noi, atat de adulti, ne incapatanam aiurea sa il transformam in apa.

Repertoriul printesei e format din ochi, ochi si iar ochi. Mari, calzi, alungiti, curiosi si ghidusi. Dedesubt, un zambet larg acopeibil cu diverse degete. Alaturi, uite o gropita! Spre a nu se lasa mai prejos, domnitza zice daaaaaaaa lung si inconstient, pe kre nici ea nu-l crede si un fel de aka de kre, insa, pare foarte mandra. Tu tre sa stii cel mai bine ce smecherie mai e si asta!

TURTIZ CU SURIZ

2008-04-25T12:00:00.000+03:00

deh, acu' bag la dublu ca la ping-pong. si mi-e ciuda pe timp. doamne cat de repede trece. park ieri ma rasturnam p-aici k un dromader cocosat invers. iar acu' coconul conlocuitor a inceput sa devina fluture. bate usor din gene k din aripi si dak simte k nu te-a cucerit definitiv deschide toata gurita intr-un ras deplasat sagalnic in obrazul dinspre tine. si uite asa se dezvaluie gropita.

stransul la piept ti-l rasplateste cu un fel de tors carn, combinat cu fornaiala unui mic elefant ce incepe brusc. in somn, pana si barbia pare carna. fiindk dupa ce te-a topit rapid si definitiv, tanara mladitza se aseaza un piculet sa doarma, daruind obrazului rasfatul genelor, fiindk ei sunt prieteni vechi si aici chiar n-ai cum sa te bagi.

SPREAD YOUR WINGS

2008-04-24T11:49:00.000+03:00

cei mai haiosi muciosi sunt cu noi! dar nu-i nimic, mami, asa e knd iei all incusive. trecem noi si peste asta. insa odata cu febra aferenta observ primele porniri razboinice de uite-cat-de-pusti-ma-fac dar nu uita k ascund ink un bebe gelos. brusc. accese izvorate din tine park odata cu tusea. lulu saraca nu pricepe ink nimic si protesteaza scancit knd ii aterizeaza din neant un pumn mic pentru univers dar mare pentru carapacea ei de boaba noua. tu razi victorios si se vede pana si in varful limbii k habar n-ai ce-ai facut. oricum stiu k intelegi mult mai multe decat ne arati si mi se pare normal.

dezvolti personalitate cu gherute si knd te prinzi k ai festelit-o vii sa miauni, mizand pe faptul k niciodata n-o sa uitam ce familie motaneask suntem. bravos, pustiu', esti tare. incet-incet, mami se transforma din aripa in toarta...friends will be friends!

(multam pentru poze, carmen!)

SURIZZZZ

2008-04-21T09:25:00.000+03:00

de o luna incoa'

2008-04-10T13:00:00.001+03:00

dak ai putea vorbi, sau mai precis dak am intelege martiana ta urbana, cred k ai spune ceva de genu': in viata mea a aparut o jucarie noua. vie. o pup mereu, k e frumoasa si moale. nu inteleg de ce mami nu ma lasa sa o iau in brate, dar pare k are ea un motiv.

in mare seamana cu mine mic. pampersi mai am si acum. dar ea papa de la mami. iar io ma uit cu un zambet superior: hehe, am trecut si io p-acolo, nu demult. dak m-as uita mai des in oglinda, as intelege de ce toata lumea zice k seamana cu mine. numai k ea are urechiuse mici de fata si cercelusi de domnisoara.

plange cam des dar io ma catar sa o pup si ii trece. deschide gura. cred k vrea sa imi zik ceva dar ink nu a gasit cuvintele. la baita o ajut pe mami si ii dau si ei jucariile mele plutitoare. dar bag seama k tre' s-o si invat sa se joace cu ele. deocamdata vad k ii place sa doarma in caditza. ce treaba...

tati mi-a pus azi talpica ei in talpa mea ce stie sa si mearga. atunci m-am prins k e ink tare mik si mai am de asteptat pana ne-om juk si noi k oamenii. adik...omuletii. oricum, o am deja de o luna si sunt taaare mandru!

UPDATE

2008-04-10T01:14:00.000+03:00

...si pt k n-am zis nimic de mine, se pare k de knd m-am tuns am un succes terbil la fete

more to love than this??? matei primind cadoul vietii...pe ileana, surioara lui

2008-03-14T20:00:00.000+02:00

10 MARTIE, ORA 13.00

2008-03-14T13:00:00.000+02:00

odata cu soarele ce tocmai iesea din nori, a venit motana! cu planset riguros tinut atata timp captiv in plamanii ei temeinici. fata mare, dom'le, maaare fata! 4250 la cantar si 53.5 la lung de linie. frumoasa... cum ii sta bine unei martisoare. a tinut ea sa vina dupa ce trecura babele, ca sa nu cumva sa existe comentarii si dupa mucenici, ca sa nu se imbete tati din prea multe pahare peste cele 44.

cand ai intins manutele tale mici sa o iei in brate, tu ai devenit brusc mare. la fel ca mirarea si incantarea insurubate in ochisorii tai.

de-acum tre' sa imi iau secretara sa ne scrie viitoarele intamplari.

NO COMMENT!... si e doar un preview

2008-03-13T09:02:00.000+02:00

dimineata de mama

2008-03-08T10:05:00.000+02:00

Soarele acestei dimineti a venit filtrat prin perdelele portocalii ca in fiecare dimineata. Dar parca azi a ascuns mai multa stralucire in buclele tale castanii, in timp ce iti terminai somnul si iti incepeai ziua cu un MAMA soptit parca altfel. Din burta, piciorusele lui LULU raspund ca la un semnal inteles numai de voi doi. Eu simt cel mai frumos sentiment din lume: sunt femeie si sunt mama. Domnitelor, suntem minunate! Pentru ca putem transforma in dragoste tot ce atingem si pentru ca avem rezerve interminabile de daruit! Pentru ca stim sa sadim frumosul si in cel mai intunecat colt de existenta. Pentru ca suntem fierbinti si d-aia ne aprindem repede. Pentru ca stim sa-l iertam fara sa-i scoatem ochii. Pentru ca reusim sa facem si dintr-o maghernita un cuib frumos. Si pentru ca stim sa inflorim splendid, chiar daca nu ne straluceste mereu un soare deasupra capului. Pentru toate astea – si nu numai – meritam sa fim number ONE! La multi ani, dragi domnite! Domnilor… traiasca

fotosinteza!!!

de la PISICOT cetire, rasete cu amintire...a fost candva o Raluca, dar in acceasi Marie

2008-02-28T11:12:00.000+02:00

R. şi familia regală (28 feb 2008)

Pe R. am cunoscut-o acum vreo 16 ani. Corespondam pe vremea aceea. Eram fane Queen cu acte în regulă şi puneam ţara la cale la fiecare 3 zile, via Poşta Română.

În timp ne-a legat o prietenie frumoasă. Am renunţat la scrisori şi am început să ieşim împreună. În ciuda faptului că eram născute la câteva ore diferenţă, eram ca soarele şi luna. Ying şi yang. Eu aveam prieteni mişto, ea umbla cu bad boys. Eu strângeam banii ca furnicuţa să plec vara la mare, ea dormea la cort sau prin vecini. Eu aveam un loc al meu, ea se muta lunar cu tot calabalâcul. Ţoale, oale şi pisici.

R. a avut toată viaţa pisici. Pe rând le mărita, le moşea, le trimitea prin vacanţe, le permuta între prieteni. Prin 2000 R. stătea cu chirie undeva în Aviaţiei iar eu o vizitam aproape zilnic. Găteam, beam cafele, rememoram nebuniile tinereţii. Într-o zi ne întorceam de la magazin încărcate cu provizii ca pentru sfârşitul lumii. De obicei nu mâncam nici pe sfert dar fericeam şi bietele pisici, răsfăţate ca familia regală.

Deschidem uşa şi înăuntru ni se dezvăluie un peisaj apocaliptic. Mâţele, 4 la număr, sunt la butoane. Dara, mama birmaneză plină de fiţe scotoceşte tacticoasă prin frigiderul larg deschis. Ridică uşor capul, ne vede, apoi continuă să lingă smântână. Jimmy, fiul doamnei, fugăreşte un ghem ce pare-a fi o vagă rămăşiţă de portjartier. Pentax, motanul albatru, o zbugheşte după un dulap. Nici până astăzi nu ştiu ce făcea de fapt când l-am prins. Tot respectul!

Păşim în hol stupefiate şi R. mă întreabă. A ce-ţi miroase? Din tonul ei îmi dau seama că nu o arde vreo curiozitate, ci că ceva - la propriu - pute. Intru în sufragerie şi mă izbeşte. Ca într-un tablou de Monet, pasteluri crem şi maro sunt răvăşite pe covorul alb, pe canapelele de pluş, pe parchet, pe bibliotecă, chiar şi pe muşcată. Iar mirosul, MIROSUL... vine de la guguloiul portocaliu pufos care încearcă să scape de ruşine. Kutuşi, nenorocitule, ce-ai făcut?? Motanul ia privirea "eeeeeu, eu n-am nicio legătură cu asta" şi se smuceşte încercând să scape. R. însă îl înşfacă de beregată şi îl târăşte în baie. Zbanggg! Trânteşte uşa în urma ei şi aud duşul. Apoi mieunaturi disperate.

Îmi fac de lucru prin casă, organizez pisicile, curăţ cum pot ruşinea şi, miloasă din fire, mă ofer s-o ajut pe R. Când intru, lupta cu motanul încetase iar Kutuşi îndura jenat clăbucii parfumaţi. L-am spălat, l-am uscat, l-am pus în coş. Stătea ca împăiat. Uite-aşa ne facem curaj să facem copii, zice R. veselă. Cică dacă reuşeşti să te obişnuieşti cu mirosul ăsta, când le schimbi pampersul nu mai ai nicio treabă. Suntem pe calea cea bună!

Acum eu nu ştiu ce să zic. Între timp R. a făcut un bebe iar acum stă să-l nască şi pe-al doilea. Eu încă evaluez situaţia.

...is in the air

2008-02-21T20:45:00.000+02:00

si tu o simti k va veni. vii cu canuta de apa la buric si vrei sa ii dai si ei, dupa kre urmeaza un mic ritual: asculti cu urechea, pupi, faci mai-mai, razi k si cum numai tu stii ce e acolo, pupi iar si tragi bluza peste, invelindu-i somnul. am incercat sa te filmez dar te-ai prins, k tare suntem smecheeer.

ea raspunde si ea cum poate, cu piciorus si pumnic. a doua sosetik din lampa. acum ea e soseta kre se tot camufleaza, iar tu esti ciorapul colorat kre o cauta. deja aveti o intelegere, asa k nu ma bag!

ei, dar chiar de faci fetisoara ta sfatoasa si ridici spranceana a "mami, io oricum stiu tot", ceva tot ti-a scapat!

nu stii k tu o vei primi cadou

Online, offline or invisible

2008-01-30T19:58:00.001+02:00

Messul e o imapartie. Desi “desteptii” zic: bine k foloseti netul doar pentru a sta pe mess, imi asum fara nicio urma de rusine – imi place sa comunic, frateee! Imi place sa scotocesc in spatele a tot felul de statusuri sa aflu in ce stare se afla omu’ ala de le-a scris. Imi place sa schimb impresii despre “uite ce faza tare am gasit pe youtube” (alt taram mirific). Imi place k e free intr-o economie de piata. Plus k ma scuteste de amorteala tinutului telefonului la ureche sau de precipitarile celui/celei care a sunat knd “stii, tre’ sa inchid, nu e pe banii lor”. Ma tine in contact cu lumea voastra, lasandu-ma sa cutreeier in continuare si in lumea mea. Ma surprinde cu cate un contact pitit care ma buzzuie asa, din neant parca, promitand ceva misterios pe genu’: “ce-o fi si cu asta undercover?”. Am invatat “metoda oarba” intr-un timp record (e-adevarat, fara diacritice). Singurul lucru naspa e k nu pot scrie din pat sau din baie…in rest, messul e divin!!! (si nu am zis ink nimic despre emoticoane…)

buna seara...de seara

2008-01-28T23:07:00.001+02:00

Hehhe…ce-a trecut timpul. D-aia tot spun io k asta e o forma de a simti mult mai multe clipe decat atunci knd erai de unu’ singur. Ce simt? Bucurie, teama, nerabdare, duiosie, grija, fluturi in stomac. La propriu, dupa cateva luni (mai exact 4) de cand m-am obisnuit cu acesta altfel de “a fi in doi”. Guri rautacioase ma acuza de ipocrizie, cum ca nu as recunoaste cat de naspa e sa te umflii in burta, picioare si degete, sa te ia capul brusc si fara leac, sa iti vizualizezi meniul proaspat consumat doar pt k sub’soare mirosinde impart autobuzul cu tine si lista pare k nu se mai termina. Dar cum sa nu treci zambind prin toate astea, cand stii ca la capatul drumului te asteapta o minune pe care inca nu esti convinsa ca o meriti? Eu o astept acum pe a doua – partener de joaca si de nazbatii pentru prima – poate spune cineva ca minunile nu se joaca? E-adevarat ca si ei fac lucruri mai putin placute, cum ar fi fite, febra, muci (doamne cat de multi pot produce un nas atat de mic!) si diverse alte chestii puticoase, dar nimic nu se compara cu rasul lor sincer de galme cu picioare. Sau cu miinile lor pufoase si mici cu care incearca sa descopere lumea asta mare-mare, dupa ce si-au incercat forta pumnilor in peretii primei lor casute.

the cutest kid in the world

2008-01-26T11:23:00.000+02:00

cat ink mai e sf matei

2007-11-16T23:55:00.000+02:00

esti mic si te faci mare, sub ochii nostri ink uimiti. ma uit cum incerci in fiecare zi sa iti descoperi poteci de independenta si nu stiu dak sa ma bucur sau sa incep deja sa ma sperii. oricum simt ceea ce imi vine sa simt si asta e de nedescris.

nu-mi vine sa cred k e deja a doua aniversare a numelui tau - si de fapt prima de knd te-ai transformat din franzela in omulet. ne certi vehement cu degetul indereptat undeva spre ochii nostri si e hilar cata dreptate pari k ai. cu sclipiri ghiduse in margelele alea de ochi, faci o fatza vadit serioasa in timp ce intinzi mana sa dai noroc k barbatii, asa cum te-a invatat auras.

am crezut k nu aud bine knd ai spus "matei" in timp ce treceai - rege in varful carutului tau 4x4 - pe langa un grup de domnisoare gurese de pe bulevard. pentru a ma lamuri k e chiar adevarat, ti-ai repetat numele si spre mine. adik...vezi k il stiu?!. definitiv smecher, lu' tati nu vrei ink sa ii destainui secretul tau, dar l-ai privit deja k si cum ar trebui sa stie k il ai si il stii si el nu il stie si nici nu stie dak il va sti curand.

de knd mergi-alergi-zbori (ma astept din clipa in clipa) ai dobandit un fel de suficienta minunata, autoritara si sigura, pe kre o afisezi si o derulezi prin toate traseele tale alese voit complicate. martori sunt ochii, fruntea cu sprancene si neobositul deget aratator

iar tati zice k dak vrem sa mai traim si maine hai sa ne culcam.

recapitularea tacerii - episodul 2

2007-10-16T15:05:00.000+03:00

Intamplarile s-au rostogolit care incotro fara a mai tine seama de timp. Chestia aia cu ne notam constiinciosi in jurnalul mintii fiecare moment pe kre il consideram important e doar un vis, taica, viiis. (viata e doar un ac iar suntem ata din el…zicea o vama)

Odata depasita, cronologia isi pierde si farmecul si trena. Dar faptele raman, mai ales dak au fost…ametitoare. Cum ar fi ziua lu’ Alin (pentru cei ce nu stiu sau doar se fac, pe 1 iulie), cu chef de chef la Otopeni, ciorba de popota a la herr Miron, Brasovul in formatie completa si chiar mama – mare minune, mare! – asa k ne pare rau de cei ce n-au fost, dar le dorim la fel.

Pe 17 iulie au fost rolingsii. Vara trecuta am “mers pe burta” (!!!) lejer la Sting, Idol, Depesii Mozii si diverse metale greeele. Acum, fostul locatar al dansei e prea mic pentru a fi lasat inauntru. Hahhha, atunci era si mai mic. Oricum, a fost prea kld pentru a-l camufla intr-o gluga sau sub pletele lui tati, iar fara el nu avea niciun farmec. (observ pe masura ce trece timpul k o gask din ce in ce mai mare de lucruri nu prea mai au niciun farmec fara tine, iar chestia asta un ceva mult mai plin decat atunci knd esti doar indragostit).

Ziua aceea va ramane, insa, memorabila. Nu datorita deosebitul concert ci pentru k ne-am dat seama k ori suntem aproape cei mai minunati parinti din lume si am primit un premiu de sus, ori nu suntem varza si atunci Doamne-Doamne ne-a mai dat o sansa (sau ne mai pune o data la incercare). Poate o sa ne dezmeticim pe parcurs sau poate nu. Oricum ar fi, prin primavera putem incepe sa jucam ping-pong la dublu.

Pe 27 august – surle si trambite, rog – a facut puiul de om un an. Dezlegare la dezmotzare!!! Fiind luni, ne-am repliat pentru sambata de dupa, sa-l bem si sa-l mancam la iarba verde de Otopeni – cadru usor modificat. De Florin, kre a reorganizat gradina de numa-numa si de ploaie, kre a asigurat, odata cu mult-asteptata racoare, motiv de alibi celor ce ne-au lasat…balta. Foarte tare a fost faza cu Zivari, kre mi-a zis la tel k imi face ceva bun de papa, k mi-o fi pofta. Io ii explic k nu poate sa imi fak mie knd avem cel putin 40 de invitati, deci… si apare femeia pe alee pliiina de cumparaturi cate n-am luat noi pentru intregul chef. Apoi pun-te 4 ore pe gatit vreo 7 feluri de bunaciuni ce ne-au turcit rapid. Posada era la gurile tuturor, ranjind istoric.

Am avut tort cu motociclete, confetii, copii guresi cum ne plac noua, costumas de romanas cu mot ascuns sub clop si diverse optiuni pe tava. Desi somnoros deja, ai ales ceasul (bucuria lui Jhonny), cheile de la masina (talentul lui tati Alin) si cardul BCR (deci… afacerist k Misha!). Telefonul mobil nu se pune k doar stim cu totii k dak prin absurd n-ai mank 3 zile si ti-am oferi o tava cu d-ale gurii – deci si un tel mobil – preferi sa ne comunici la el k ti-e ingrozitor de foame.

raboj la un an si...

2007-09-22T20:30:00.001+03:00

matei oprescu-petrica ...si matol (primii pasi)

2007-09-18T22:03:00.001+03:00

intaii pasi in doua

2007-09-17T20:46:00.000+03:00

azi, la 12.45 ai facut primii tai patru pasi voinici fara sa te tii de tot felul de fotolii, perne, scaune, birou sau noi doi. cracanel, cu mainile intinse in parti sa prinda tot aerul din camera intr-un airbag imaginar, cu gura cireasa coapta gata sa cada de cascata si mirata ce era, ai pasit k intaiul om pe luna, cu teama sa nu se deschida craterele din mocheta tocmai acum si sa te inghita. finalul cursei s-a consumat glorios pe fotoliu, pe kre l-ai luat in brate k pe cel mai bun prieten al genunchilor tai. dak imi mai trebuia vreo dovada k te-ai facut pusti, azi mi-am luat-o, printre zburatuciri de inima de mama!

TRIBUTE TO FREDDIE MERCURY

2007-09-05T18:30:00.002+03:00

OMUL SI FRICA DE SEMN

vazuse semnul Mortii, rece

simti ca prea devreme-l cheama

stia ca trebuie sa plece

si-i era teama

ca o metafora enorma,

inchisa-n ochiul lui ingust,

parea o moarte fara forma

si fara gust

si viata ii facuse semne,

mai mult sau mai putin abstracte,

dar multe-l impingeau, nedemne,

prin cataracte

se ratacise-n calea sa

demult – si il chema pamantul

acum – de parca astepta

sa-i treaca randul

simti cum ii rodesc usor

aripile interioare

si, pregatindu-se de zbor,

uita ca moare

in urma, toamna ruginie

ca o regina diafana

ii inchina o Rapsodie

Boemiana

(din "Omul si frica de Om" - 2000, inca nepublicat:)

RECAPITULAREA TACERII – edpisodul 1 – Caldura mare, nene!

2007-08-10T11:23:00.000+03:00

Ce poti face knd se varsa peste tine cate 40 de grade deodat’? Fuuuugi, don’t metter what – cum zice cantecu’ ala de-ti place sa dansezi pe el. Asa facuram si noi (bietul tati!) atat amar de vreme in care messu’, mailu’ si uneori telefonu’ - da-da-da…ta-ta-ta…haida-da … nu te-ai prins, mama, k pe mine ma sunaaaaa?! – au zbarnait fiecare in felul lui. (inclusive bug-urile de pe yahoo care mi-au dat o pauza de vreo luna…asta spre a nu deveni paranoik sa banuiesc pe cineva k mi-a spart mail-ul. Vorba Motanului – “nu sunt paranoik, dar asta nu insemna k nu sunt urmarita”.)

Vama Veche nu mai e vechea Vama, asta-i cert. Revin obsesiv, cu nostalgia primului fluture din burta (mult inainte de a se forma Matei acolo) si tot sper k am sa gasesc macar cate un coltisor din ea, sa ma pot justifica in fata intrebarilor cu ochi rotunzi ce vor veni curand. Degeaba. Ori voi vorbi despre o legenda greu de inteles pentru anii lui mici, ori mai bine tac. Raman amintiri cu alge innodate in par, treziri bruste in ciocanituri stupide ale soarelui in panza cortului – oare cat de tare se poate incinge porcaria asta? – piele innegrita legal peste tot si sfios albita pe la incheieturi, de sare si nisip, betii trainice in dansul ielelor invelite-n in cret si inflorat cumsecade, prin crasme in care nu se percepe taxa la intrare, iar urcatul pe mese e k si obligatoriu. Vremuri vechi cum au mai ramas doar pe placuta de la intrare, cu dimineti esuate-n Stuf, cersind acreala in ritm de bolero (asta ink mai rasuna uneori, inainte sa se trezeask cei cu dumtzi-dumtzi) si recuperand de la bar orfanii de azi-noapte: prosoape, papuci, hanorace si uneori chiar ochelari.

Prin urmare am petrecut semi-familist la eforie, cea la fel cum o stim de knd lumea. Mai putin doua-trei terase noi, cochete si comode in sensul pufos. Muzica chill-out si lume ok, iar fitzele in cantitate acceptabila. Multa voie buna si comfort in casa de machidon mare la stat, serios de glumet tare haios si o un pic altfel de Bia, aici, intre familie si Baxi.

Tu pe plaja si in mare…delfineasca ipostaza! Busilesti inversunat pana la mal si intri in apa k si cum ea nu ar fi acolo. Nu ii trebe mult sa-ti ajunga sub nas si dupa a doua-treia dusca sarata intorci o privire interogativa – si io ce fac acu’? Te agati cam intr-o doara de bratele mele si te lasi in voia lor si-a apei, nici tu nu stii prea bine cine te tine pluta. Conduci barcuta-umflatura cu aplomb si chiuit voinicesc de capitan investit pe nisip sa cucereask albastrimea aia mare, cam neagra dar uda si sa o aduca, supusa, pe tinutul prosopesc. Cred k ai impresia k pufosul taram se hraneste doar cu apa si degeaba incerci tu sa il convertesti la nisip si scoici. Drept capitulare, te-am ingropat pana la gat, ti-am facut coif din galetusa si am ras amandoi k de-o prostie facuta de oricare dintre adulti.

din 2 spre 5 iunie am chiuit la nunta (ar)deleneasca

2007-06-06T22:03:00.000+03:00

e o poveste lunga si frumoasa, asa cum deja ceri tu inainte de a sfornai proaspeti mucisori pe drum de seara. una cu vai si munti de poveste si oameni de stat cu ei si povestit. autentik dar park utopik, rupta dintr-o lume pe kre o stim a noastra dar o intalnim atat de rar. acum sunt mult prea supta de vartelnita zilelor si gandul meu nu are timp sa ia loc si sa depene atatea imagini, vorbe si chipuri. dar ele stau bine in sertarele mansardei si, pana or apuca sa se umple de praf, o sa bag aspiratorul.

1 iUNie

2007-06-01T14:59:00.000+03:00

unu esti tu, dar nu asta te face unic
una e mama si uneori si-ar dori sa fie mai multe
unu e tata si atunci e zeul tau
unu e azi si e cu la multi ani pentru unii mici chiar si knd sunt mari

treizeci

2007-05-29T11:20:00.001+03:00

multa lume m-a intrebat azi - aproape toata, chiar si mama - cum e la treizeci. si m-am simti un pic nus-cum, fiindk "nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc..." nu e nicio branza, frate! si ceea ce ma mira e k cei mai multi dintre voi ati depasit "pragul" (voi, cei cu intrebarile!). ce prag? ce prefix? ce raboj? ce asteptati? nu mi-a placut niciodata sa dau raspunsul asteptat, iar acum ma incearca o curiozitate k un jungi intercostal: ce vreti sa auziti?

lista e simpla, k dak te complici in liste cu plusuri si minusuri ajungi sa te uiti de pe marginea drumului cum trece viata k un rau repede pe langa tine si, mai rau, cum se subtiaza a seceta. k vremea navalnicelor inundatii s-a cam dus - slava domnului k cizmele de cauciuc nu sunt la moda.

sunt recunoscatoare (sus, dar si mie) k sunt sanatoasa - fapt important pentru puiul de om - cum zice tata - mult mai mult decat pentru mine - si k am aceasta minune (pentru kre ii voi multumi netarmurit lui alin).

sunt fericita. vad zilnic cum doi ochi mari si luminosi - mai mult decat "ai mei" - ma privesc cu diferite scheme, incercand sa deprinda ceva nou sau sa primeask aprobare pentru ultima pozna.

sunt mahnita. nu am cuib pentru matei iar infranarile de pana acum spre tot ce as fi vrut sa pun in el s-au transformat deja in frustrari. lipsa spatiului cu kre sa ma identific si auto-instruirea de a nu ma atasa de locuri ce vor fi iminent schimbate au inceput sa lase urme. dureros e k solutii au existat dintotdeuna, dar sigur lipseste ceva: vointa, "imi pasa de tine" sau poate, mai grav, dragoste.

sunt cicalitoare. mai ales de cand a venit matei, incerc sa impun in viata mea reguli pe kre nici eu nu le urmez mereu, dar - mai nasol - incerc sa ii determin pe cei din jurul meu sa fak lucrurile asa cum vreu/fac eu. fiind cel mai aproape, alin sufera cel mai mult.

sunt indurerata. ceea ce am iubit mai mult, de copil, in jurul meu se indreapta spre iesire iar eu ma simt neputincioasa fiindk cu greu incap mai multe vieti intr-una singura, in aceleasi 24 de ore.

sunt luminoasa. interior (nu stiu dak de pe prispa se vede). fiindk am putut sa trec prin si peste multe, fiindk ce nu te omoara te intareste si fiindk sunt cea mai norocoasa femeie de knd am primit cel mai cuminte si mai deosebit dar, caruia - aproape toata - cu imensa dragoste, ma dedic!

9oua la patrat

2007-05-27T23:30:00.000+03:00

hippo cu masuta, sophie girafa, ursul cu esarfa, winnie, aricioaica de kre te sperii tu uneori, broastele testoase (cele 2 mari si aia mik), steluta twinkle-twinkle, cubul, cutia de servetele umede, ceasul lui tati, telefoanele mobile - k fix n-avem, biziculinele de pe stander, cele doua randuri de chei umflate si colorate, cheia de la masina lu' tati, mingiutele mari si mici, pestii, broscutele, ratustele, tweety, tati, nasii, unchii si toti bunicii tai saluta cu dragoste cele 9oua looni stranse deja langa ei si ele.

mami iti multumeste si pentru celelalte noua dinainte si dinauntru, atunci knd erai un nou pana si pentru tine!

te iubim, pui mic ce devine mare!

copacii lung-prelungi din adancul vaii

2007-05-26T11:04:00.000+03:00

alaltaieri am fugit la valcea cu tati si cu gina. o zi lungita k o guma de mestecat aproape cat o saptamana - atunci knd sari peste somn k n-ai ce face cu el. petrecuta mai mult orasaneste, a fost mai bucolica decat o ilustrata optzecista de pe peretii casei lu' cutza. dealurile intens de verzi se invarteau pe langa asfalt k niste legaturi proaspete de brocoli. maci spargeau rar si rosu monotonia araturilor verzi sau nu, in functie de cat de gospodar e si omu' ala de-are campu'. peste tot si toate, vreo 30si de grade de caldura.

pe bancheta, lafait in balansoar, priveai - mic dar suficient - toate acestea in timp ce iti primeai rasfatul regesc de la gina. intr-un final, obosit de-atata verde, ai adormit cu obraji si pumnici. bursuc.

oras curat - respiratie usurata de bucuretsean imbacsit. aer placut desi incins, masini putine desi aglomeratie, mall-uri - orice oras kre se respecta are minim unul - avand un leitmotiv arhitectural de interior greu de escaladat de catre clientul "mama cu carut" - scari. multe, alandala, inguste, aluneacoase. 3 lifturi pe etaj si o singura liftiera kre -logic - sta la cel de marfa. dar scari rulante, ceea ce la urcare cadreaza si cu 4 roti.

parc provincial cochet, cu terase cu balansoare ce pluteau albastru si copaci mari, multi si ingrijiti. (singurul lucru trist din parc a fost vorba cu luca, la telefon, blazat de ziua lui. hei-rup, ia 33 la spinare si mergi mai departe nu te opinti aiurea doar pentru k viata ti-a oferit un kg de lamai! mai comanda o tequila!)

toropit dar voios, privei printeste din litiera ta mai mult verde decat portocalie cum mananca porumbeii. singurul alb dintre ei parea k te indruma pe poteca. atata drag de tine-a prins incat atunci knd si-a luat zborul ti-a lasat o amintire. pe umarul meu. probabli a crezut k tu, in gangureala-ti, chiar ai fost curios ce-a mancat. gugustiuc.

sus, printre merii din livada - dadu mana in ei, mama... fura flori mari, multe si frumoase, da' veni paianjenul de mana si uite ce facu, ca nu lasa niciun cretesc sa prinza rod, mama - vocea voioasa dar apriga a cutzei domina toti greierii din iarba. intinsi pe pilota gri, am picotit molcom pana ne-a zorit tati spre masina. intorsi in curtea cutei a trebuit, sub ochii-i neinduratori, sa dam onorul cafelei - fuguta, fuguta, uite ce cesti mici va pusei si-ti dau sa iei acasa si niste oua pentru ala micu', acu' k nu mai e clota la pui.

din bratele ginei priveai cu ochisorii rotunjiti de mirare cum monstrul-cel-ce-sare-urland s-a transformat intr-un caine pufos - mare dar pufos - ce poate dormita k o perna cu urechi cazuta pe pragul cotetului. dintre amandoi, tu pareai k stai la panda. motan.

brat la brat cu soseaua dar mult mai lenesa la curbe, am descoperit groapa cu copaci. multi si inalti de zicei k sunt infipti in cer. de fapt, noaptea, casutele de la picioarele lor - desi nu pare, au si un inceput - sclipesc k niste licurici mici iesiti la joaca, sau - cum zice tati - stelute pe un cer rasturnat. knd li se face prea cald sau pur si simplu sunt nervosi, fosnesc si cheama ploaia. ceea ce ne-a si udat masina cea proaspat spalata - cum se primeneste omu' knd pleak la drum, nu?

agatat k un martisor de somnul din balansoar - acum mult mai bogat in fisiere numai bune de ordonat si inteles in mintea ta aia mik - ne-ai concediat firesc pe toti. delfin.

nu voi uita cum vineri (18 mai, ora 11.32!) mi-ai zis MA-MA, silabe esuate-n varful limbii dintr-un fluviu de na-na-na-uri. te-ai oprit cu zambetul acela de pozna, ai repetat mesajul cel nou cu aplomb de ostas in fruntea ostirii si ai tacut brusc. topita, te-am luat in brate sa pupe-mama-pe-el-de-baiatu' mamii. pitit la urechea mea, incet si usor rusinat, te-ai spasit tot intr-o soapta cu cadenta: ta-ta.

epitaf dragei Maia Cici - 14 mai 2007

2007-05-22T16:40:00.000+03:00

m-am resemnat... atat a fost sa fie

privesc cum cade soarele-n-apus

si-astept raspunsuri care n-or sa vie

la intrebari pe care nu le-am pus...

fiindk te-ai dus, ofilindu-te k o floare dupa ce-ai considerat k ai inflorit destule mai-uri pentru acest pamant. fiindk mereu imi vor rasuna in suflet sfaturile si chiar apostrofarile tale. fiindk n-am reusit sa imi tin angajamentul facut si nici macar nu mai am cum sa imi cer ierare, fiindk ma rog sa fie mult mai mult bine si frumos acolo unde te-ai dus, fiindk sper sa fi trecut intr-o dimensiune superioara, de unde poti vedea si intelege tot (dar nu chiar totul...) si unde mesajul inimii mele sa ajunga nealterat.

fiindk te voi iubi mereu, generalul meu de osti!
Praslea Maiei mele dragi

OMUL ŞI FRICA DE MOARTE

2007-05-17T11:45:00.001+03:00

Despre Moarte-aţi aflat
că e doar întuneric,
mister readaptat
unui alai feeric.

Făpturi fără puteri
v-au amăgit că-i taină,
un drum de nicăieri
şi-o umbră-n loc de haină.

Voi le-aţi urmat, naivi,
vrând să v-ascundeţi teama
şi-aţi devenit captivi
fără să vă daţi seama.

Îngenunchiaţi şi seci,
cerşind încă o clipă,
v-aţi dezlegat pe veci
de-a liniştei aripă.

Am încercat să sper
că auziţi Cuvântul
de dincolo de Cer,
însă vi-l fură vântul.

Şi vă plecaţi, umili,
puterii din pământuri,
uşarnici şi senili,
uitând de rit şi cânturi.

Mă-ntorc în propriul eu,
să nu vă văd pieirea
şi-am să mă rog mereu
să nu-mi furaţi menirea.

Căci nu mi-a mai rămas
decât Frica de Viaţă,
un drum fără popas,
mergând cu Moartea-n faţă.

micul vamaiot

2007-05-02T22:00:00.000+03:00

ca o broscuta testoasa si portocalie agatata de pieptul meu... asa arati in noul portbebe cumparat cu sase sute de mii vechi din carrefour constanta, fiindk pe cel "de firma" l-am uitat acasa. dar asta e mai bun (sic!) pana si somnul ti-era testos, doborat fiind de briza si rumoarea din vama veche - nu stiu in ce ordine, dar cred k asta.

in prima seara, ciobanesti si indopate dupa coada de rigoare, bere pe naspa la ovidiu, vin luat de pe magheru' colt cu strada mare, dor de hamsii cu usturoi dar lipsa, o tequila cu hardila la el comandante si foc tiganeste pe plaja. peste toate, marea nesimtita k un lighean inexplicabil in conditii de vantoasa. si alge puticoase natural k...deh...oricum nu e de baie, deci pot.

dupa ce am cautat in tot bucurestiul crema solara, ti-am gasit nivea baby la bibi market. buna miscare, k desi soarele de a doua zi a fost timid, vantul l-a lipit rosu de obrajorii tai. iar somn...pe nisip, pe banca la stuf, pe masa, in cort la malul marii (cu valurile la ea de data asta), in balansoar, din brate in brate. parca nu mai dormisei de knd erai mic. intr-un final ai deschis ochisorii si-ai cerut apa cu o privire vicleana. ti-am raspuns cu aceeasi moneda, indesand si lingurita cu piure de legume incalzit de ovidiu la bar. ai executat borcanul cu o pofta buna pe kre ti-o (si mi-o) doresc si acasa.

mega-rasfatat de andreea, robert, sorin si mai ales tereza, luat mereu in brate si alintat de miki si martial (mikimausii adoptivi cu kre am fugit la mare), pluteai invaluit intr-un nou ras rotofei - oferit trofeic dintilor de sus. coborat in nisip, ti-ai rasfirat degetutele curios si ai sapat, matematic park, prima gropita. cu buzele tuguiate a uimire mare si cu zambetul tau de cu-cu-bau cu mami.

ti-am pus batic la gat, ti-am facut turban, ti-am vopsit zbenghi indian cu crema alba pe fatuca deja aramie, te-am lasat sa gusti degetelele inmuiate in ultima poala de val ajuns pe nisip, ti-am facut toga imperiala din tricoul meu (portocaliu!) cu maneci (ai si tronat un pic pe masa, dar supusii erau deja mult-prea-jos-pusi), te-au pozat paparazii cu Ursusul in manute fara sa se-ascunda si fara sa ne certam cu ei, ti-am dat sa rozi coaja de paine si ai morfolit-o k pe o felie de ambrozie prajita...numai pozne am facut in vama mai mami!

iar cea mai "foarte tare" (citesti, robi boy?) faza a fost k ne-am intalnit cu buli kre a zis k pleak la bucuresti k e invitata la un gratar!!!

micul vamaiot... ink treaz:)))

2007-05-01T11:26:00.002+03:00

8pt negri mititei

2007-04-27T23:30:00.001+03:00

zambetul tau ghidus incepe sa semene cu al unui scolar stirb. scolarul pune la cale din-ce-in-ce-mai-desele sotii, stirbul iese in fata prin contrastul alb si nou din gurita ta. up-down, up-down, up-down, like a yo-yo. la subsol au fost mai indulgenti si cu tine si cu noi. la etaj...probleme administrative - k n-ai platit intretinerea babei aleia cu par in barba, k lasi lampa aprinsa knd te faci k dormi un somn micut, consumi prea multa apa pentru ratusti, broscuti si pestele galben - dinastea. probleme de oameni mari in gurita ta de bebe. dureri decibelice spontane dar repetate. nu am luat ink drumul nurofenului din niste motive, dar te momim miseleste cu jucarele refrigerate.

in pauze, nu ai niciun gand sa zici ma-ma, esti din ce in ce mai constient cabotin knd vezi blitul, te ridici singur din orice pozitie si te agati de marginea patutului implorand atentie. ai devenit si mai mami&tati-dependent, astfel incat dak intrerupem eye-contact-ul bagi sirena. desi park asa simtim, nu am ajuns ink la disperare si asta numai fiindk te iubim enorm. iar faza cu ai grija sa nu rasfeti copilul, lasa-l sa planga pana nu mai poate este din alt film. ne-ai demonstrat k aproape faci clabuci si, k atare, suspini inca cinspe minute dupa ce-ai tacut instant knd te-am luat in brate.

alaltaieri ai tasnit de pe blockstart (canapea) si ti-ai facut un ditamai-cucuiul proaspat in frunte - modul tau de a te pregati pt sedinta foto de ieri - iar maine plecam la mare. sper sa nu cauti in nisip, cu lopetelele din gura, diverse remedii la durere.

in rest, ai 9 kg, 72 cm si imi esti imposibil de drag!

mother love

2007-04-25T23:00:00.000+03:00

I don't want to make no waves

But you can give me all the love that I crave

I can't take it if you see me cry

I long for peace before I die

All I want is to know that you're there

You're gonna give me all your sweet -

Mother love

QUEEN, Made in Heaven, 1995

din brasov, scrisoare pentru tati

2007-04-15T22:26:00.000+03:00

no, la munte e bine, am prins bujori in obrajori, dorm mult, bine si frumos si incep sa am ce arata knd bag zambetu' ala de smecher (deja m-au fluierat in parc niste domnisoare mai mult sau mai putin stirbe decat mine...). knd fac ochisorii diminetii ma ta-ta-ta cum ma stii, doar-doar-de-dor si numa-numa...noroc k imediat aterizeaza hohotind bomba de tereza - guresa verisoara mai am, ma tati - si incep si io sa arat k pot. deja cu pernele de oameni mari nu ma mai razboiesc, k au capitulat, dar am decoperit de interesant e patul din doua trepte si cat de tareeeee e sa musc din buza de sus a patutului meu de campanie. asta pana la un moment-dat-ul in kre cad si nu pot decat sa apreciez k mami mi-a curatat tasca de munitie pitita in strampi.

am gasit si aici un pat mare (si portocaliu!) prin kre ma dau de-a dura si io cum pot, desi inamicii au dezvoltat o intreaga strategie anti-tero de izolare perno-grafica la scara mica ha-ha-hi-hi. deja ma antrenez la cursa cu obstacole, dar ei nu stiu! in rest, intre doua fitze de bucuresti si multiple gangureli, mi-am dat repede seama k pot sa ii fac si sunt plimbat printeste din brate in brate pana pe cele mai 'nalte culmi ale rasfatului capitalist! nu stiu ink sa pup si sa imbratisez, dar...tu ma stii, mai tatiiii...ata-ta-ta-ta ps. imi scot ochelarii de soare exact k voi, oamenii cei mari si bag si un zambet-roata plin de superioritate, sa fie!

in somn

2007-04-14T22:00:00.000+03:00

o gurita de poveste, cu un deget in arest, pumnisor de manifest, zbor de picioruse peste ciuf zburlit de "plin de mine", gene mari, vise marunte - oblonind priviri feline, pozne proaspete sub frunte

intaiul din prier, al floriilor (si nu te pacalesc!)

2007-04-01T13:00:00.000+03:00

azi ne-au facut cadou florin si marcela o dumink tare frumusik! dupa lungi slalomuri si opriri sa luam diverse, am ajuns la snagov, pe o poiana populata de langa lac (in padure fiind prea rece, a trebuit sa aliniem gratarul in batalionul existent si sa ne lasam prada dezmatului colectiv).

dupa ce ai dormit fara rezerve la carmen in brate, pe drum, ai rotit curios proaspete priviri peste toata iarba mamiiii, ce de paturi mari din kre nu pot sa cad, k n-au picioare...au venit cu oamenii sau erau aici? si de ce canta atat de ciudat nenea ala dintr-o cutie neagra cu pete albe si lungi?

ne-ai pacalit pe toti, manacnd plin de satisfactie piureul Hipp in timp ce noi salivam in si in jurul apetisantelor miroase, dupa kre ai inceput sa te joci frenetic cu tot ce putea fosni pe paturi. corul de rasete s-a sinucis sublim knd ai plonjat periculos in farfuria cu gogonele si gogosari mmm, moale, dar...ud?! si miroase a ceva mai acru deat iaurtul la kre ma strambam dimineata. au, simt cum mi se incretesc ochii de apar lacrimi si gurita o ia in jos, maaaammmiii!?!?!? te-am salvat rapid si te-ai oprit, mirat de mirarea demonstrativa de pe fetele tuturor - uite mai, k mai si plange!

din dor de tati - cel surghiunit in realitate(a), ai scos cateva ta-ta-ta-uri subtiri de vrednic tobosar, dupa kre, obosit, ti-ai cerut dreptul, te-am mufat si ai plecat sa organizezi jocuri campenesti cu visele tale mici.

de ieri incerci un la-la-la combinat cu o-la-la si u-la-la. io astept sa mai strangi vreo doua trei si la primul solfegiu zic sa te propun lu' moga, poate se mai inspira si el autohton, k ne-am sturat de furaciuni din curti vecine.

7apte purici pe-un picior

2007-03-27T20:20:00.000+03:00

la multe luni, minune mik... ma grabesc sa iti scriu pana nu se face maine, dupa ce dimineata (knd abia se facuse din ieri azi) am pierdut tot ce iti scrisesem din cauza unei erori de conexiune (mamai, injuri?!...acum nu, dar o sa iti explic io la momentul potrivit ce-i aia). stiu, trebuia sa scriu in word si dup-aia sa dau copy-paste dar mi se pare cam fake...

sunt prea obosita acum sa reiau ideile din atunci-ul de mai devreme, dar cel mai tare ma ostoieste fericirea de a te avea pe tine. esti frumos, esti minunat, esti destept, ne faci de ne sar capacele, cresti de la o zi la alta k un golliat liliputan. esti deja mare pentru patucul tau in kre din ce in ce mai greu adormi, fiindk mama ce bine e in bratele tale mami knd ma legeni tu incet-incet cat tot covorul si imi canti cantecelul cu "si sa-i faca si gurita/ sa sarute o fetita". esti, insa, atat de gemotoc knd evadezi in patul nostru mare...

de doua-trei zile iti iese din gurita...nu, nu dintii pe care ii asteptam de knd eram mici, stergand perpetuu valuri-valuri de balute - ci un fel de baba piticeask. ba e ba ba e be dar niciodata in mod repetitiv. azi chiar incercai sa imi traduci ce zicea Ale in parc, numai k ea zicea aaaa iar tu erai deja prieten cu ba-ba ta.

martie ti-a adus scaun cu masuta, pe care il calaresti fericit, batand cu pumnisorii tai mici in tablia tare, suveran - sa vina ospataruuuu! hipopotamul botos de pe husa pare k iti tine isonul chiar si dupa ce te-ai saturat si te freci la ochisori...of, mami, dak n-ar trebui sa si dorm ce de mult ne-am mai juca noi... park hippo arunca praf de somn pe nari.

mioara ti-a trimis multi ani, luni zile si...zambete. multumim, fetitza!

ma apuci de par cu inversunare de ostean viteaz, dupa kre faci o mutritza victorioasa tatiii, am prins-o, hai k nu o pot s-o tin mult! eu nu pot decat sa ma bucur k, sub forma de carlionti deja lunguti, parul lui tati promite sa te ajute. (dar sa stii k, desi asa pare, nu asta e realul motiv pentru kre te tot rog sa nu te tunzi!)

vorbim impreuna si ne intelegem separat

2007-03-23T11:52:00.000+02:00

de vreo 2-3 zile obsev k pari meteosensibil, dar nu esti! cred k e o stratagema pe genu' haide mai mami, lasa-ma in patul mare chiar dak adorm, k aici am mai mult loc sa ma intorc in jurul meu k ceasul de nisip si sa busilesc marsalier k racul.

excursia de la inceputul lunii te-a rasfatat considerabil si, pentru a compensa mamidependenta nou-dobandita, il rasplatesti repetat pe tati cu reprize scurte de uite cum canta tobita pentru tine ta-ta-ta-ta si zambesti candid cu mutritza aia de tocmai am facut o pozna, iar dak nu v-ati prins, asta e, eu nu fac nimic la comanda.

incerc sa ma infiltrez in campul tau vizual cu niste ma-ma-ma-uri rotunjite demonstrativ, dar tu ma pui radical la punct cu un deget si cu atat. (un "tata" intr-o alta ordine, de-a ta)

in mijlocul imensului - pentru tine - pat, tronezi k o suricata de povesteste o voce la teleenciclopedia despre ele si pari absorbit de jucarioare, in custodia pernelor si pilotei dispuse paravan de jur imprejur. aiurea. cum ma deplasez increzatoare spre bucatarie sa iti prepar diverse, spulberi pernele cu o viteza uluitoare pentru un omulet atat de mic si esti pe jos! alaltaieri dimineata ai facut asta de fata cu amandoi parintii din viata ta. il tinei pe tata de mana, "la perete", pazindu-i park visele matinale in timp ce spatele mamei scotocea dupa ser fiziologic intr-o cutie, iar in 30 de secunde numarai frimituri pe covor. plansul insotitor parea mai mult de ciuda k nu ti-a iesit perfect un dublu axel combinat cu triplu tulup.

ieri am ramas amandoi prizonieri in Cora, unde ce-ati cautat acolo?-ul lui tati are si un raspuns inteligent: husa de ploaie pentru carut. desi se poate intelege k am furat - doamne fere - ceva, ei bine, nu, ploaia dezlantuita instant ne-a surghiunit pe terasa interioara de la Springtime, unde tie mama ce ti-a mai placut! ai invartit nonstop priviri cabotine prin jur, protestand k nu vezi in spate de carut, ai mancat - cu pofta! - piureul de legume cu branza luat la pachet de acasa - smart mommy - si te-ai manjit foarte putin, constient park de prestanta situatiei si de asistenta curioasa. sucul de fructe l-am impartit frateste, k dupa husa si salopete trendy am ramas lefterei definitiv (tati, nu citi asta!)